Pr. prof. Nicolae Feier: Catedrala Coroanei Maicii Domnului și Casina Română în lupta pentru unitatea spirituală şi naţională a românilor bistriţeni, 1918-1948

Motto:

,,Trăim clipe ce ni se par perle şi am vrea să le eternizăm pentru toate timpurile ce au să vină… zilele noastre sunt zilele mari ale istoriei ce se scrie astăzi… vom deschide largi, pentru totdeauna, porţile Carpaţilor ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească şi ca prin aceasta să ni se înfăptuiască: ,,Acel vis neîmplinit /, Copil al suferinţii / , De-al cărui dor ne-au adormit / Şi moşii şi părinţii.”

Patriarhului Elie Miron Cristea. Cuvântare în 1 dec. 1918 (I. Seni: Năsăudenii şi Marea Unire. Ed. Napoca Star, 2088 p.74)

,,Unirea tuturor românilor într-un singur stat, numai atunci va fi statornică şi garantată prin istoria de mai departe a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie a civilizaţiunii, dacă ea ne va inspira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părinţilor şi, ca urmare, ea va trebui să asigure tuturor indivizilor conlocuitori pe pământ românesc aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii. Civilizaţia care ne-a eliberat pretinde de la noi respectul pentru dânsa şi ne obligă să prăbuşim în noul nostru stat, orice privilegiu şi să statornicim ca fundament al acestui stat: munca şi răsplata ei integrală.” 

Avocat Dr.  Victor Onişor, conducătorul delegaţiei Bistriţei la Alba Iulia. (A. Salvan: ,,Pavel Tofan, Memorii din 1918”. Bistriţa, 90 de ani de la Marea Unire, 1998, p: 69-108) Ed. Barna’S  preluată în ,,B-N- Generaţia Marii Uniri”. Coord. C. Şular Ed. Nosa Nostra, Bistriţa 2017, p. 94-112)  

Începem prin a spune că Bistriţa este prima cetate a Transilvaniei care gustă aerul eliberării din ,,Închisoarea popoarelor”, aşa cum era numit la vremea aceea Imperiul Austro-Ungar  care se destrăma. Evenimentul s-a petrecut în data de 29 octombrie 1918 şi a fost condus din Casina Română din Bistriţa, acolo unde s-a constituit Sfatul Naţional Român, care a preluat imediat prefectura, primăria, poşta, telegrafia, gara, cazarma etc, care au fost trecute în doar câteva zile sub autoritate românească.

Toate aceste lucruri s-au petrecut cu o rapiditate remarcabilă datorită unei pregătiri minuţioase înfăptuite de marii eroi ai neamului nostru, pe care  i-am adunat în  anul 2008 în monumentul pe care l-am ridicat în centru Bistriţei, numit Panteonul Bistriţei, sub clopotul aducerilor aminte.

În faţa Casinei Române, atunci şi acum - sediu protopopial, stau la sfat Părinţii patriei bistriţene, în funte cu trei ierarhi: Patriarhul Elie Miron Cristea, Cardinalul Iuliu Hossu şi mitropolitul Nicolae Bălan. Acolo sunt eternizaţi mai toţi oamenii de seamă care, acţionând de decenii în Casina română, veriga de legătură a unioniştilor ardeleni cu Guvernul României, cu Casa Regală şi cu Legaţiile puterilor aliate aflate în retragere la Iaşi, au putut îndeplini ,,Acel vis neîmplinit / Copil al suferinţii”, aşa cum îl numea poetul Octavian Goga.

Actele mari de cultură naţională şi personalităţile care le-au creat sunt cu adevărat mari dacă se perpetuează, dacă îşi aduce aminte cineva de ele. Altfel, deşi ni se pare că suntem posesori ai unei culturi valoroase şi străvechi, devenim robi ai uitării. Neluând în considerare jertfa şi munca neobosită a celor ce au creat aceste valori ne micşorăm pe noi înşine, devalorizându-ne. Amintirea acestor eroi ai neamului, dacă nu este promovată, tinde să intre în uitare, odată cu spaţiile care ar trebui să devină ,,sacre” pentru cetăţile în care s-au produs.

Tema centrală a acestui studiu, rezumat al unei cărţi de promovare a CASINEI ROMÂNE DIN BISTRIŢA,  o vom descoperii în Memoriile doctorului veterinar, Pavel Tofan Delavărarea,  redactate imediat după înfăptuirea Marii Uniri. Au fost publicate la Cluj în anul 1959. Ele ne fac o imagine extrem de clară asupra modului în care ofiţeri români, care se întorcea din Marele Război, aduceau cu ei veşti şi informaţii pentru vârfurile societăţii româneşti, pregătită în lacrimi şi sânge să-şi ia soarta în mâini la mometul potrivit, despre ce făceau naţiunile ţinute în robie bărabaţi eroici care, au pus în practică la Bistriţa, dezrobirea înainte altor mari oraşe transilvane.

 (Documentul se află la DJANBN Fond Teodor Ghiţan, Dosar III, filele 1-76. Bistriţa-Năsăud, fiind publicat şi în Generaţia Marii Uniri, Vol. I, pag. 94-127 şi parţial în Ioan Sigmirean şi Adrian Onofreiu, care publică un segment din text în:  ,,Istoria Judeţului Bistriţa-Năsăud în documente şi texte” (Ed. Răsunetul, 2001, p. 202-203).

Nu vom intra în fragmentele de text ale documentului, alese pentru a ilustra tema noastră, până ce nu vom  lămurii câteva lucruri necesare înţelegerii corecte a istoriei româneşti a Bistriţei şi folosirea ei spre educare şi model de jertfă pentru un ideal măreţ – UNIREA şi, de ce nu, şi în scop turistic. 

Panteonul Bistriţenilor l-am ridicat la împlinirea a 90 de ani de la evenimente,  special în faţa Casinei Române din Bistriţa pe locul unde a avut loc adunarea din 29 0ctombrie 1918 şi, mai apoi, în 26 noiembrie 1918, sfinţirea ,,Steagurilor şi Credenţionalilor” care au plecat la Alba Iulia. Tot în acelaşi loc, în 24 octombrie 1948, Mitropolitul Nicolae Bălan, originar din Blăjenii Bistriţei, îşi respecta jurământul de la hirotonire, făcut în faţa lui Dumnezeu şi a verişorului său de pe mamă, Mitropolitul Primat, viitorul Patriarh, Elie Miron Cristea, a cărui mamă era din Galaţii Bistriţei. Patriarhul a zis: ,,Sper ca mâna mea care, împreună cu arhiereii slujitori, pusă pe capul tău, Nicolae, să fie mai norocoasă decât a lui Teodosie cel născut aici, aproape, în Veştem, cel care l-a hirotonit pe Atanasie, cel ce a stricat unitatea Bisericii româneşti şi, încălziţi de flacăra unirii politice să înfăptuieşti şi unirea lor religioasă” Mitropolitul a răspuns imediat: ,,Aşa să îmi ajute Dumnezeu”, Şi Dumnezeu l-a ajutat, căci sub cârja sa energică s-a înfăptuit şi refacerea unităţii de credinţă a românilor. Bistriţa şi toate oraşele şi satele judeţului, cu mici excepţii, devin ortodoxe în 24 octombrie înainte de decretul din 1 decembrie 1948. Refacerea unităţii s-a pecetluit de marele mitropolit cu origini bistriţene chiar pe locul Panteonului.

Scopul ridicării monumentului este de a educa, de a citi orice trecător, pe cărţi de granit, numele marilor bărbaţi făuritori de istorie şi cultură română.

Concentric acestor însemnări memorabile, voi insista asupra modului în care cele două Biserici româneşti au creat un front comun, imbatabil, al purtătorilor de lumină şi de cuvânt, ,,într-un neam ce, fără veste, / Sa trezit din somn de moarte / Ca viteazul din poveste” (Al. Mateevici). Mă refer la primul Patriarh Român, Elie Miron Cristea, la Cardinalul Iuliu Hissu şi, mai ales, la acţiunea diplomatică excepţională a Mitropolitului Ardealului, Dr. Nicolae Bălan, toţi cu origini bistriţene, pe care Casina Română, i-a adunat încă din vremea Memorandumului.

 Protopopul Gherasim Domide este întemeietorul locaţiei frecventată de toată intelectualitatea bistriţeană, între care protopopul ortodox, Grigore Pletosul, profesorul lui G. Coşbuc, împreună cu care a activat aici. Iosif Vulcan întemeiază aici în anul 1905 Fondul de Teatru Român. Alexandru Vaida Voivod, Nicolae Iorga, I.I.C Brătianu, Solomon Haliţă, Gavril Tripon, Nicolae Drăganu, Victor Onişoru, Vasile Bichigean, Constantin Pavel şi foarte mulţi alţi bărbaţi esenţiali ai Marii Uniri au trecut prin Casina Română din Bistriţa şi au clădit cu perseverenţă împlinirea visului de aur al românilor.

 Din această scurtă recenzie veţi avea ocazia să înţeleagă ce s-a petrecut atunci, unde s-a petrecut înfiinţarea Sfatului Naţional Român din Bistriţa care înlocuia instituţiile Imperiului Austro-Ungar înainte de prăbuşirea acestui Imperiu!!!, în data de 29 octombrie 1918, veţi înţeleg la ce uriaşe riscuri s-au expus oamenii aceia eroici care lucrau de mult timp pentru Unirea cea Mare în Casina Română din Bistriţa,  aflată în constantă legătură cu Guvernul României, cu Casa Regală şi cu Misiunile Diplomatice ale Aliaţilor, aflate în retragere la Iaşi.

Prin acţiunea energică din 29 octombrie 1918, Bistriţa devine primul oraş transilvan  care îşi ia soarta în propriile mâini, eliberându-se efectiv din ,,Închisoarea popoarelor”.

Dacă veţi avea ocazia, vă rog să citiţi Memoriile medicului Pavel Tofan care sunt cea mai fidelă icoană a activităţii Casinei Române.

*** 

CREDENŢIONALE

Credenţionalul era o împuternicire a noilor organisme de conducere a românilor ardeleni din teritoriu pentru a putea lua parte la Marea Adunare Naţională a Poporului Român. Acest act dădea dreptul de acces în Marea sală a Unirii, precum şi dreptul de vot şi de decizie.

Dorin Ţimonea, publică o circulară a Consiliului Naţional Central din Arad (organ politic şi administrativ al românilor), datată 22 noiembrie 1918, în care  se arată că: „Înalta noastră stăpânire naţională, Consiliul Naţional Central din Arad, a convocat pe ziua de 1 Decemvrie a.c. la Alba Iulia, capitala de odinioară a lui Mihai Viteazul, Marea Adunare Naţională a poporului român, care va avea să hotărască aici, definitiv, asupra sorţii noastre viitoare, ca naţiune.

 În vederea importantului act istoric ce se va săvârşi în această adunare Consiliul Naţional Central din Arad a dispus următoarele:

 La adunare vor lua parte:

1. Episcopii români din Ungaria şi Transilvania;

 2. Toţi protopopii în funcţiune a celor două confesiuni româneşti;

3. Câte un exmis a fiecărui consistor şi capitlu:

4. Câte doi exmişi ai societăţii culturale;

5. Câte două exmise din partea fiecărei reuniuni de femei;

6. Câte un reprezentant din fiecare colegiu profesoral de la şcoalele medii;

7.Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune învăţătorească;

8. Câte un ofiţer şi câte un soldat de la fiecare secţiune comitantensă a gardei naţionale;

9. Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune de meseriaşi;

10. Delegaţii Partidului Social Democrat Român;

11. Tinerimea universitară, prin câte doi exmişi;

 12. Fiecare cerc electoral locuit de români, va trimite câte cinci delegaţi (reprezentanţi). Aceşti delegaţi din încredinţarea şi comandatari ai totalităţii poporului românesc de dincoace de Foto Credenţionale pentru Marea Unire de la Alba Iulia Carpaţi, întru exercitarea dreptului nostru inalienabil de liberă disupunere, vor da expresiune în adunarea de la 1 Decemvrie n. voiţii nestrămutabile a naţiunii noastre şi vor enunţa marele cuvânt: Alipirea Ardealului şi a ţinuturilor mărginaşe din Ungaria locuite de români la statul român, şi prin aceasta unirea românilor de pretutindeni într-un singur şi nedespărţit stat naţional unitar.“ ....

De notat riscurile la care se supuneau cei ce aveau legături cu Guvernul Român: ,,Un delegat din partea acestui cerc electoral (AlbaIulia) a fost Zaharia Muntean. Avocatul fusese condamnat la moarte în 1916 de autorităţile austro-ungare. Motivul: furnizarea de informaţii Armatei Române”.