Vremea ”zilelor”

Cam aşa se întâmplă pe durata unor ”Zile ale oraşului” (oricare ar fi el).

Îmi amintesc de schiţa ”La moşi” a lui Caragiale, în care face o înşirare de elemente materiale şi din sfera umanului, care alcătuiesc imaginea de bâlci a unei zile din acel spaţiu.

Risc să fiu înţeles greşit, apropo de cuvântul ”bâlci”, dacă ar fi să-l folosesc pentru ”zilele” contemporane. E vorba de aspectul modern al vechiului latinesc ”circensis” Astfel de zile, de momente din calendarul unei colectivităţi urbane, sunt fără îndoială necesare, fie şi pentru motivul că vin să mai ostoiască (chiar terapeutic) starea existenţială a românului postdecembrist.

Ceea ce nu înseamnă că ”zilele” nu sunt punctate şi cu fapte ce ţin de alt palier cultural. De pildă, la Beclean, într-una din astfel de ”ide”, a fost un moment care m-a impresionat prin calitatea şi pregnanţa efectului său.

Într-o suprafaţă acoperită de tarabe, de mâncători de mici şi doritori de bere, zguduită de decibelii unor formaţii mai mult ori mai puţin profesioniste în ale muzicii ”uşuratice”, într-un spaţiu de foială umană - de la prunc de 3 ani până la moş de 80 - s-a produs deodată un fel de antract, cu totul distinct de tot ce fusese până atunci: înmânarea de diplome de excelenţă unor şcolari cu rezultate ieşite din comun, din reţeaua de învăţământ a oraşului. Rând pe rând, au urcat pe scenă aproape l00 de elevi (de la cei mici la liceeni) pentru a primi semnul distincţiei, la chemarea domnilor Nicolae Dan Prunea - senator - şi Nicolae Moldovan - primarul Becleanului.

Perindarea lor pe scenă a fost ca un fel de paradă a inteligenţelor tinere, care, prin trudă, pasiune şi uneori chiar sacrificii, au obţinut rezultate meritorii, adesea performante, la activităţi şcolare şi extracurriculare la nivel de oraş sau judeţ.

Un raport între numărul populaţiei şi numărul premianţilor ar duce la concluzia (de largă aproximaţie) că tot la o sută de beclenari se află un elev de excepţie. E mult, e puţin? Îmi permit să fiu…modest, lăsând altora bunăvoinţa de a conchide.

Vlad SEBASTIAN