Piața Mihai Eminescu seamănă, tot mai mult, cu un bâlci

An de an, 15 ianuarie trezește în inimile românilor nostalgia unui patriotism îngăduit tot mai puțin de “noua conștiință europeană”.
Bistrițenii trăiesc într-un oraș marcat pentru totdeauna de amprenta arhitecturală a civilizației apusene. Această realitate este folosită ca argument… sau explicație, la fiecare proiect, dezbatere, interviu etc. de către administrația locală. Sunt de acord! Insă, dacă vreți să fim mai vest-europeni decât ne-o cer tradiția și valorile noastre, vreau ca administrația locală să fie aidoma unui mic orășel din Germania… alegeți d-voastră care anume. Credeți că se poate?
Între timp, pornind de la realitatea zilelor noastre și anume că peste 90% la sută din populație o reprezintă românii, orașul Bistrița trebuie să reflecte identitatea lor. Piața Mihai Eminescu rămâne o zonă care seamănă tot mai mult cu un bâlci. O clădire imensă care domină zona, se depreciază continuu și care curând va pune în primejdie siguranța noastră fizică.
Această piață poate deveni noul centru social, cultural și economic al orașului, așa cum în orașe mult mai cunoscute administraţia păstrează centrul vechi/ istoric și activează în centrul nou.
Problemele sunt numeroase, dar de unde putem ști cum vor bistrițenii să arate orașul lor, fără dezbateri publice cu Societatea Civilă Bistrițeană?

Mediator Cîtu Răzvan