Ziua României la Detroit

Dragi români americani de la Marile lacuri, cum bine ne defineşte dl. Ştefan Străjeri în cartea sa închinată românilor de pretutindeni, astăzi înscriem, ca în fiecare an, o pagină luminoasă din istoria neamului, întâlnindu-ne aici pentru a sărbători această zi repetabilă calendaristic, unică în esenţa ei, căci preface trecutul în prezent al trecutului, prezentul în prezent al lui şi viitorul în prezent al viitorului, contopindu-le în identitatea noastră naţională.
Iată-ne în pragul anului 2018, an în care la 1 Decembrie se vor sărbători 100 de ani de la fapta măreaţă pe care înaintaşii noştri au realizat-o cu sacrificii spirituale şi fizice de netăgăduit, Marea Unire. Câte generaţii au trecut de atunci, câte fapte s-au petrecut şi schimbări s-au înfăptuit ?!
Iau astăzi ca moto câteva versuri ale prof. poete Viorica Pop, din Dragusul Ţării Făgăraşului:
“Într-o lume sfâşiată juridic,
Mai sunt încă maci în plan metafizic,
Într-o lume cu bâlci şi manele,
Peste Dumbravă mai tremura stele,
Iară viori aprinse scăpără,
Când stropi de veşnicie te apără.”
De aici pornind, constatăm uimiţi uneori, cât de mult s-au schimbat vremurile, români mulţi au plecat în cele patru zări, dar nu au uitat să ia cu ei graiul dulce românesc, obiceiurile, tradiţiile, cutumele, cântecele şi dansurile îmbrăcate în luminosul port al zonelor ţării, lăsând în casa părintească dorurile nesfârşite ce-i înconjoară pe cei dragi, rămaşi parcă de veghe asupra vetrei strămoşeşti.
În ciuda greutăţilor întâmpinate de fiecare în ţara de rezidenţa, niciunul din noi, nu ne-am desprins de patria mama…Gândurile ne poartă acolo mereu, îngrijoraţi de starea naţiei, de felul în care se desfăşoară lucrurile pe toate planurile, inclusiv starea vremii, iar faptul că ne aflăm astăzi, aici, uniţi, este un fapt grăitor: să ne păstrăm identitatea prin unire, la fel ca atunci, aproape 100 de ani şi aşa cum spun versurile mai sus amintite: dumneavoastră, noi suntem”stelele care strălucesc peste lume când stropii veşniciei ne scapără”.
Indiferent cum merge sistemul, indiferent cum se trag sforile de către duşmanii ţării noastre sau de greutăţile ivite, poporul nostru, noi, nu ne desprindem cu cugetul şi simţirile de ea, iar hora unirii să ne fie scut intru apărarea sa, să ţinem piept tuturor celor ce încearcă să ne dezbine.
Prin Europa se aud ritmuri de ameninţare pe şenile de tancuri, când dintr-o parte când dintr-altă. Peste memoria neamului se prăvăleşte o nouă ideologie pusă la cale de “era ticăloşilor”, dar noi reconstituim memoria întărind-o pe baricadă lui Decembrie 1989, pentru că zidurile credinţei, nu le dărâma nimeni.
Deşteaptă-te române, înseamnă să nu scrutăm prezentul plin de “laboratoare secrete”, în care se pun la cale piedici pentru hora noastră cea străbună.
Azi, mai mult ca oricând, să batem paşii de horă pentru cei ce vin după noi, strigătura ei, să ne fie dulcea limba românească, întâiul mare poem al unui popor.