60 de ani şi-a aşteptat fiul plecat la război

În satul Măluţ, în anul 1914, trăiau 110 bărbaţi. Dintre aceştia 108 au fost concentraţi. Au rămas în sat doar învăţătorul şi preotul. O poveste ca-n tragediile antice a trăit şi lelea Dochiţă, care a murit la 100 ani. Aceasta a avut un singur fecior, Gavrilă. A fost concentrat în al doilea Război Mondial şi a plecat în zona Stalingradului. Primea, lunar, veşti de la el prin cărţi poştale pe care le-a păstrat. Războiul s-a terminat şi Gavrilă n-a mai venit. A sperat mereu, până la 100 de ani, cât a trăit, că feciorul i se va întoarce. Se uita mereu în lungul drumului doar-doar îl va vedea venind. Deşi a primit înştiinţarea că a murit pe front, lelea Dochiţă a refuzat să creadă. De aceea îl aştepta zi şi noapte. Când, prin anii 60 au început să vină în sat cei aflaţi în prizonierat în Siberia, bătrâna a mai sperat. Dar a murit cu dorul şi speranţa că unicul ei fiu nu putea să moară.