În adâncul duhului

în adâncul duhului

aș vrea să spun mă numesc...

dar am fost numită

după o zi de sărbătoare, Maria

numele îmi stă în slava de întristare

originea în durerile mamei

aș vrea să spun mă numesc...

dar am fost chemată

și poemul îți aparține, Maria

să-l completezi întemeind

stările trecătoare

aș vrea să spun mă numesc...

dar mi s-a spus

mai presus de așteptări, Maria

aspiră deasupra crestei separate

aristocrația spiritului, ruga

aș vrea să spun mă numesc...

dar am fost strigată

peste chip, Maria

viața mă pătrunde până unde

veșnicii alunecă îngeri

aș vrea să spun mă numesc...

dar am fost botezată

când Dumnezeu a murit cu mine, Maria

oficiind sufletul mort născut o dată cu tine

să mă numesc, să nu mă numesc?

să mă fi numit Edna

aşa ca de ultimă oră

după Eden

să fi avut puterea sângelui regal

de a salva calea

adevărul şi viaţa

nu-i aşa ?

ar fi fost frumos

fecioarele n-ar mai fi fost omorâte

zic

jertfa aurei de ultimă oră

adunată fâşii

fâşii de la prima oră

ar fi investit standardul sfinţeniei

cu (in)semnele domniei

dar

mă numesc iulia mariana

şi în ceea ce mă priveşte

ce mă priveşte

ia un impuls spre credinţă

spre curăţie

“nimic necurat nu va intra în împărăția cerurilor“