Alba Iulia, capitala Marii Uniri

         Alegerea capitalei  Marii Uniri nu a fost deloc o coincidență, ci o competiție în care s-au aflat orașele  ardelene : Cluj, Arad, Sibiu, Blaj și Alba Iulia. Au vorbit însă argumentele istorice și cele de ordin social, strategic și administrativ.  Clujul, vechi centru cultural a fost respins, datorită populației sale majoritar maghiare, Aradul era prea departe de centrul țării și prea aproape de Ungaria, Sibiul a căzut deoarece trupele române se aflau în apropierea orașului și se putea emite ipoteza conform căreia, adunarea s-ar fi desfășurat sub influența armatei. Blajul a fost inima revoluției de la 1848, când pe Câmpia Libertății ”, mulțimea adunată striga într-un singur glas ,, Noi vrem să ne unim cu Țara ! ”, dar a fost preferată Alba Iulia, orașul destinat jertfei românești. Dumnezeu i-a binecuvântat numele și renumele, respirația și pulsul, menirea și puterea de a trece în eternitate împlinirea celui mai mare vis al românilor. Alegerea a făcut-o  Consiliul Național Român Central din Arad, considerând că orașul din inima Transilvaniei, încărcat de istorie, are o rezonanță aparte  în conștiința poporului român.  Aici s-a înfăptuit în anul 1600, prima Unire politică a celor trei Țări Românești sub Mihai Viteazul, și tot aici, peste trei veacuri, avea să devină realitate visul tuturor românilor de a trăi într-o Românie Mare. Evenimentele istorice marcante, tragice şi glorioase deopotrivă, abundă la Alba Iulia : Pe platoul ,,La furci” a avut loc supliciul conducătorilor răscoalei din anul 1784, Horia și Cloșca, în Catedrala ,,Reîntregirii neamului ”a fost încoronat, la 15 octombrie 1922 Regele  României Mari, Ferdinand I „Întregitorul” şi Regina Maria. La 20 ianuarie 1648, a apărut ,,Noul Testament de la Bălgrad”. Însă istoria orașului nu se rezumă doar la aceste momente. Alba Iulia păstrează și vestigiile arheologice ale celui mai mare castru construit de romani după ocuparea Daciei: castrul de la Apulum, casa Legiunii  XIII Gemina, una dintre cele mai puternice forțe ale Imperiului Roman. Tot aici se află Biblioteca Bathyaneum, păstrătoarea unora dintre cele mai vechi și importante manuscrise ale creștinătății. Un exemplu în acest sens este Codex Aureus, un document aparţinând renaşterii carolingiene, un Tetraevangheliar scris integral cu cerneală de aur. Intrarea în Cetate dinspre Poarta a IV-a este dominată de două lăcașe de cult – Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, construită în secolul al XII-lea, ce adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara, și Catedrala Ortodoxă a „Reîntregirii Neamului”, locul unde a fost încoronat primul Rege al României Mari. Și dacă tot vorbim despre Unire, pașii ne vor duce către sala în care, la 1 decembrie 1918, delegații Marii Adunări Naționale, în număr de 1.228, au hotărât Unirea Transilvaniei cu țara mamă. În anul Centenarului Marii Uniri, Alba Iulia va deveni, în mod simbolic, capitala tuturor românilor. Aici este locul de obârșie a ideii de unitate a neamului românesc.  Nu de mult, am văzut orașul și Cetatea istorică în toiul pregătirilor aniversare, care , fără îndoială vor fi la înălțimea actului săvârșit aici în urmă cu 100 de ani. Cel mai impunător obiectiv dedicat acestui eveniment va fi Monumentul Unirii.Dacă cei care au văzut cu ochii lor acest vis împlinit nu mai sunt, pentru generația tânără, Unirea de la 1918 a devenit o frumoasă lecție despre trecut. Iată de ce istoria acestui oraș îndeamnă la respect, considerație și aducere aminte a oamenilor și faptelor care au făurit și menținut națiunea și statul român.