Andrea H. Hedeș: Camera magică a Crăciunului

 

 

Am umblat, nu prea mult, la colindat în copilărie. Prin vecini. La vecinii aromâni colindam „MoȘ Crăciun cu plete dalbe”, era colinda lor preferată. La vecinii români colindam, ca tot românul ardelean,„O, ce veste minunată!” La vecinii unguri colindam „Mennyből az angyal.”

 

 

Mărturisesc, nu știu nici o poveste de Crăciun de la bunici sau părinți. Știu din cărți, din cursuri, din propriile căutări.

 

 

Cred că a venit în primul meu an de viață și de atunci tot vine.

 

 

Când eram mici nu îl împodobeam, credeam că Moșul aduce nu doar cadourile ci și pomul, gata împodobit, sub care să le așeze.  La un moment dat auzeam un clinchet de clopoțel și acela era semnalul că putem intra în „camera magică” a Crăciunului.

 

 

Cea mai frumoasă amintire e legată de perioada Crăciunului, nu neapărat strict de sărbătoarea Crăciunului. Copilul meu trebuia să vină pe lume în acea perioadă( 24-25 decembrie). A venit însă, ca un Capricorn încăpățânat, pe 2 ianuarie, anul următor, după ce toate sărbătorile se terminaseră.

 

 

Indirect, în sensul că perioada sărbătorilor de iarnă e perioada în care îmi scriu mare parte din cărți.