Arta omeniei

Eu m-am născut sub o stea norocoasă, dintr-o iubire curată şi statornică între doi tineri, o mamă de 17 ani şi un tată de 22 de ani. Doi părinţi responsabili care s-au iubit şi s-au respectat reciproc până când moartea i-a despărţit. Este o binecuvântare de la Dumnezeu să ai copii mulţi, mai ales dacă şti şi să-i faci Oameni.
Părinţii mei, plecaţi la cer m-au învăţat pe mine şi pe fraţii mei să înţelegem care este rostul nostru pe pământ. Şi pentru că acum mă privesc dintre stele, eu mă rog şi le mulţumesc în fiecare zi.
Mamei îi mulţumesc că mi-a dat viaţă, m-a învăţat să mă rog, să am răbdare, să-mi duc crucea până la capăt, să fiu optimistă, să fiu gospodină şi să am grijă de ţinută. De la tata am moştenit puterea, punctualitatea, curajul, spiritul comercial şi respectul cuvântului dat.
Ei, părinţii, m-au învăţat legea cumpătării şi a bunului simţ. Şi pot spune, cu mâna pe inimă, că tot ce am realizat în viaţă se datorează sprijinului părinţilor mei şi a fraţilor. Au format caractere puternice, aşa încât pot dormi liniştiţi că şi-au îndeplinit misiunea de părinte. E important ca între vorbă şi faptă să nu existe diferenţă, aşa ne spuneau părinţii mei.
Când stau şi mă gândesc la copilărie, întotdeauna mă încarc cu bună dispoziţie. Cine nu şi-ar dori o copilărie plină de farmec, de cântec, de poveţe şi de mângâiere, ca a mea?
Ce nu m-au învăţat părinţii mei sunt următoarele:
-Să mă feresc de oamenii răi, de oamenii invidioşi şi de ipocriţi. Din acest motiv am fost păcălită de foarte multe ori. Eu sunt prea sinceră şi prea cred că toată lumea e ca mine.
În articolele mele mă inspir din poveştile oamenilor, sigur, este o ficţiune verosimilă. Am scris în atenţia celor tineri, fără să mă gândesc că lezez pe cineva.
Sunt de acord cu textul Bibliei: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.
Dacă cumva am supărat pe cineva, îmi pare nespus de rău. Poate cine a făcut comentarii la articolul „Căsnicia durabilă sau divorţul?” nu este părinte şi atunci n-are de unde şti.
Eu mă rog la bunul Dumnezeu să-mi dea puterea de-a ierta pe cei răi şi nepoliticoşi, de a-i ajuta pe cei slabi, de a-i ocroti pe cei bolnavi şi de a-i sprijini pe cei nevoiaşi. De asemenea, mă rog Proniei Cereşti să-mi dea puterea de a accepta ce nu pot schimba, curajul de a schimba ce pot schimba şi înţelepciunea de a pricepe ce pot şi ce nu pot, parafrazând pe Reinhold Niebuhr.
Căutaţi frumosul, valoarea şi adevărul şi veţi îmbătrâni frumos, precis. Eu asta am încercat, să îmbătrânesc frumos şi cred că am reuşit.
Dacă m-aş referi la familia mea, eu n-am să-mi reproşez nimic. Mi-am făcut datoria de soţie, de mamă şi de om al muncii cum am ştiut mai bine. Drept pentru care am doi copii licenţiaţi şi respectaţi în societate, creaţi din dragoste. Aceasta este mulţumirea mea. Iar binecuvântarea supremă e că sunt bunică.
Poate împlinirile mele din profesie, din viaţa familială sau poate frumuseţea interioară a sufletului meu, care cu vremea se imprimă pe chip, au stârnit păreri maliţioase. Cred că este onest ca atunci când facem comentarii să avem curajul răspunderii şi să le semnăm.
Vorba înţeleaptă din Biblie spune: „Cine se crede fără de păcat să arunce cu piatra”.
Sfântul Ioan Botezătorul, asupra şi necruţător în cuvinte, condamnă egoismul, orgoliul, nedreptatea şi invidia, dar în acelaşi timp propovăduieşte smerenia, cumpătarea, stăpânirea de sine şi ascultarea. Am putea să ne întrebăm care este mesajul pe care ni-l transmite. Deci, să aducem roade vrednice de vieţuire, folositoare nouă şi semenilor noştri.
Confucius spunea:
„A avea stăpânire de sine ca să-i respecţi pe ceilalţi ca pe tine însuţi şi să te porţi cu ei aşa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine – iată aceasta este arta omenirii.
P.S. Din perspectiva cadrului didactic cu 35 de ani vechime, am remarcat următoarele: Câţi elevi am avut din familii divorţate erau apatici, fără chef să înveţe şi maturizaţi prea devreme.
Înv. Mariana Prigon Sbârciu