Mariana Prigon Sbârciu: Mărturisire

Fiecare vârstă are frumusețea ei și își găsește rostul ei. Unul din elementele de bază ale vieții mele, acum ajunsă la vârsta înțelepciunii, este să-mi pregătesc o bătrânețe fericită. Cred în forța protectoare a Divinității, care a știut întotdeauna mai bine decât mine, de ce am nevoie și când am nevoie. Încerc să trăiesc frumos. Sigur, nu spun că sunt perfecta. Nimeni nu este perfect. Perfecțiunea înseamnă sfârșitul.

 Sunt oameni care văd jumătatea plină a paharului, metaforic vorbind, și oameni care văd jumătatea goală a paharului. Eu întotdeauna am fost optimistă, am găsit o soluție la orice problemă și Dumnezeu mi-a oferit prilejul de a răspândi în jur lumină și de a-i ajuta pe cei care au nevoie și când au nevoie de mine.

 Consider importante Sfaturile lui Ioan Botezătorul ”Să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept! Dacă aveți două haine, dați una celui care n-are. Eu am dăruit puțin și am primit mult. Sunt fericită de ce las în urmă. Nici ploile, nici vântul, nici eroziunea timpului nu mi-au alterat sufletul și caracterul. Dragostea pentru copii și pentru meserie nu a putut să mi-o ia nimeni.

M-am mulțumit și cu mult și cu puțin. N-am disperat niciodată. Nu m-am  plâns niciodată. Cu gândirea mea pozitivă, cu optimismul, care mă caracterizează și cu credința statornică în Dumnezeu, am știut întotdeauna că zorile vor veni, că soarele va răsări iar și că pot să-mi continui drumul.

”Viața omului este ca o carte închisă. Oamenii văd titlul și-și dau cu părerea, dar ce este în interiorul cărții știe numai Dumnezeu și noi”.

 Dar, timpul nu iartă pe nimeni. Cine nu și-ar dori un amurg azuriu, dar numai Dumnezeu știe ce merităm.

 Eu nu știu ce alte calități mai am, dar știu precis, că sunt un om bun și din acest motiv multe ”așa zise prietene” m-au dezamăgit. Nicolae Iorga preciza:

”Ferește-mă Doamne  de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului.”

Misiunea de dascăl a fost terapia mea de fiecare zi. Profesia mi-a fost și iubire.

Rămân la ideea că timpul decantează și ordonează valoarea și că numai în pomul cu roade lovesc răii cu pietre, în cel gol nu lovește nimeni că n-are ce culege.

Eșecurile trăite cu fruntea sus au fost lecții de viață autentice, pe care le ofer celor ce ne urmează ca pietre de temelie, în drumul spre împlinire.

 Activitatea de consultant în asigurări mi-a oferit prilejul să cunosc mai bine oamenii, nevoile lor și să fiu onestă.

 Activitatea filantropică mi-a dat ocazia să știu că fericirea e deplină atunci când o împarți cu cei ce au nevoie de tine.

 Puterea și forța mea își trag seva din familia în care am văzut lumina zilei. O familie creștină care mi-a insuflat valorile creștine și m-au ajutat să respect toată viața legile morale ale cerului și ale pământului.

 I-am simțit pe părinții mei ca un dar din partea lui Dumnezeu și mă rog pentru ei cu pioșenie. De aceea le-am dedicat această carte.

Necazurile și înfrângerile, pe mine m-au ajutat să prețuiesc mai mult oamenii frumoși din viața mea, sănătatea și prietenia adevărată. M-au ajutat să devin mai puternică, dar și mai bună.

 Cât am putut m-am ferit în călătoria mea de sufletele cernite, care emană energii negative, frică sau chiar boală.

M-am străduit să înfrunt viața, să lupt, să alerg. Așa am stârnit invidia multor colege, care atunci când au avut ocazia  și-au dat arama pe față, mai ales la Revoluție.

 Norocul meu a fost că mama, în momentele de cumpănă, îmi spunea:

„Nu te întrista. Să fii tare, să fii bună și să te străduiești să îmbătrânești frumos. Timpul decantează”. Mama era extraordinară, optimistă și vioaie.

”Ce vreau să spun e că se adună multe într-o viață și bune și rele, dar trebuie să știi să treci peste toate cu răbdare și rugăciune, că viața e una singură ”. Așa mă învăța mama.

 Secretul succesului este: să vrei, să știi, să poți, dar în opinia mea, dacă vrei poți. Pentru că în nicio situație nu suntem singuri. Tatăl Ceresc și Maica Sfântă, sunt cu noi și ne ajută să reușim. O spun din proprie experiență.

Nu le vom ști niciodată pe toate. Important e să înțelegem ceva din viața aceasta și mai ales să iubim Cerul Înstelat și să respectăm legea morală din noi.

 Am încercat să transmit semenilor că uneori trebuie să ocolim spinii ce ne înconjoară, pentru că viața nu este numai bucurie.  Am încercat să subliniez faptul că murdăria sufletească nu se poate spăla numai prin căință și rugăciune, iar în călătoria noastră pe acest pământ, trebuie  să fim conștienți, că dacă nu ne punem merinde din vreme, la bătrânețe răbdăm de foame, metaforic vorbind.

 Consider că un om care are succes în viață are abilitatea de a trece din eșec în eșec, fără să-și piardă entuziasmul. Deci:

Nu încetați să aveți speranță, să aveți încredere în Dumnezeu, să aveți încredere în voi și în ziua de mâine și de bună seamă așa, vă pregătiți o bătrânețe  fericită, cum e a mea.

Cuvântul e icoana sufletului. Poate, unii se vor simți jigniți, sau nebăgați în seamă. Cert este că nu-i nimeni de neînlocuit, că toți suntem egali, în fața lui Dumnezeu și că, numai noblețea sufletească primită în cei șapte ani de acasă, face diferența. Și numai faptele bune ne dau satisfacții pe măsură și rămân nemuritoare.

 Eu sunt mulțumită de ceea ce am realizat în viață și de roadele mele. Am slujit cu demnitate activitatea de dascăl și mi-am respectat statutul de om în societate (ca soție, ca mama, ca bunică și ca cetățean loial și fidel al României).

 Cu bune, cu rele, cu succese sau dezamăgiri și neîmpliniri mărturisesc cu sinceritate că am trăit ani frumoși, pentru care îi mulțumesc bunului Dumnezeu.

 N-am să-mi reproșez nimic. Acum știu precis că rădăcini sunt numai două:

 Părinții și ceea ce muncești și reușești să lași în urmă după cum preciza și Părintele Constantin Necula:

” Nu trebuie să faci un efort prea mare, ca să fii om, desigur de ai cei șapte ani de acasă ”.