Mariana Prigon Sbârciu: A împlini 80 de ani este un privilegiu! La mulți și binecuvântați ani!

Este o zi specială pentru doamna Mariana Prigon Sbârciu, care aniversează împlinirea a 80 de ani. Bunul Dumnezeu să îi dea ani îndelungați cu multă sănătate, energie, momente frumoase alături de cei dragi! 

La mulți și binecuvântați ani!

Redacția Răsunetul

***

A împlini 80 de ani este un privilegiu pe care mulți nu îl au.

Secretul longevității este răbdare, bunătate, iertare, optimism, gândire pozitivă.

Cum am reușit să îmi împlinesc visurile?

Prin foarte multă muncă, prin echilibru și cumpătare în tot ceea ce am făcut spre a-mi împlini rostul meu pe pământ. Prin colaborare, răbdare și iertare în relațiile cu semenii.

Cum am rezistat în toți acești ani?

Prin credință în Dumnezeu, în Măicuța Sfântă și în îngerul păzitor care, atunci când am fost la marginea prăpastiei, m-au luat de mână, m-au salvat și m-au ajutat să merg mai departe.

Ce-am învăţat în cei aproape 80 de ani de viaţă

Cei care ajung la bătrâneţe trebuie să mulţumească la Dumnezeu, pentru tot ce i-a oferit viaţa şi pentru faptul că au rezistat şi atunci când sufletul le-a plâns.

Iată ce am învăţat în cei aproape 80 de ani:

De la părinţi am învăţat să muncesc şi să respect legile cerului şi ale pământului. Să fiu optimistă, încrezătoare, să-l iubesc pe Dumnezeu şi să-mi iubesc semenii.

Iar când cineva mă loveşte pe la spate, să ţin minte cuvintele din Biblie

(Noul Testament – „Legea iubirii”): „Când cineva dă cu pietre, tu dă cu pâine” sau „Când cineva te loveşte pe obrazul drept, întoarce‑l şi pe cel stâng”.

Și tot de la părinţii mei am învăţat să-mi iubesc ţara, să iubesc limba strămoşească, să iubesc tradiţiile şi portul popular, să fiu punctuală şi să-mi respect cuvântul dat. De la mama, în mod special, am învăţat să rabd, să iert şi să-mi port crucea până la capăt.

Școala m-a învăţat să fiu disciplinată şi conştiincioasă, iar din activitatea de business am învăţat că în viaţă trebuie să ai o modestie de bun-simţ că dacă nu, te calcă toţi în picioare (să-ţi cunoşti locul). Cheia succesului este cu certitudine să iubeşti munca.

Biserica m-a învăţat că sănătatea, credinţa, nobleţea sufletească, răbdarea şi înţelepciunea sunt calităţile unui Om adevărat. Am învăţat că nobleţea sufletească, milostenia şi gândirea pozitivă şi optimistă îţi dau satisfacţii nebănuite şi îţi conferă un confort psihic deosebit.

„Munceşte ca şi când n-ai muri niciodată, dar îngrijeşte-te de suflet ca şi când ai muri mâine”.

Pentru că omul este făcut pentru muncă, ca pasărea pentru zbor.

Din viaţa cotidiană am învăţat că fiecare Om are o poveste, care l-a marcat şi că orice se poate rezolva dacă ai sănătate şi răbdare.

Timpul decantează!

E important ca, prin faptele tale, să poţi dărui o rază de lumină într-o lume plină de umbră. Aş parafraza cuvintele scriitoarei Jeniţa Naidin:

„În viaţa reală nici banii, nici averea, nici măreţia, nici puterea nu-ţi

dau satisfacţii, ci o viaţă smerită, o conştiinţă curată, o inimă bună şi o credinţă statornică. Numai acestea te fac fericit.”

Am învăţat că, uneori, în viaţă trebuie să ai rezistenţa boxerului, care rămâne în ring.

Am învăţat că trebuie să ştii să încasezi uneori pumni (metaforic vorbind)

şi să rezişti, pentru că viaţa nu e numai sărbătoare, ci o luptă continuă, în care se adună şi bucurii, dar şi multă suferinţă.

Am învăţat că este necesar să ai tenacitate şi forţă, dar dublate de modestie şi dăruire de sine.

Am învăţat că, dacă practici o meserie care îţi place, te duci cu drag la serviciu şi ai satisfacţii, dar nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu.

Am învăţat că treptele vieţii sunt pline de aşchii, dar nu-ţi dai seama până ce nu aluneci pe ele.

Am învăţat că, mai presus de toate, este familia, pentru că eşti obligat să-ţi onorezi responsabilităţile. În primul rând, realizarea copiilor e ceea ce rămâne după noi, iar respectul între soţi duce la o căsnicie durabilă.

Am învăţat că echilibrul în toate îţi dă sănătate şi putere să străbaţi în călătoria ta pe acest pământ şi să te poţi bucura de toate roadele tale. E bine să te străduieşti să-ţi păstrezi sănătatea.

Am învăţat că orice îţi doreşti în viaţă se poate realiza, dacă depinde de tine, prin credinţă în Dumnezeu şi muncă.

Am învăţat că talanţii ni-i dă Dumnezeu, dar nu-i destul. Ei trebuie dublaţi

prin trudă şi sudoare. Deci, secretul succesului, fără îndoială, este munca.

Am învăţat să aplic Legile iubirii din Noul Testament, care ne îndeamnă să aplanăm orice conflict, prin tăcere.

„Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde, dar dacă vei scuipa, ea se va stinge. Nu poţi suporta jignirile: Taci! Atât se cere. Taci şi te vei linişti!”

Contează enorm să fim oameni unii cu alţii: o vorbă bună, un sfat oferit

la nevoie, o mână de ajutor celui aflat în suferinţă, un zâmbet celui trist sau o încurajare celui căzut.

Am învăţat să respect florile recunoştinţei. Să spun mulțumesc când trebuie.

Am învățat că cel mai prețios dar este viața. Am observant de-a lungul vieții că oamenii care iubesc natura cu splendoarea ei, în toate anotimpurile, care iubesc florile, mirosul lor îmbătător, care iubesc susurul izvoarelor, care iubesc brazii cu prospeţimea lor sau marea cu proprietăţile ei vindecătoare, care iubesc păsările zgomotoase cu trilurile lor, iubesc, de fapt, viaţa, iubesc semenii şi tot ce-i înconjoară. Aceşti oameni au succes în viaţă.

Cei egoişti sau rău intenţionaţi, de cele mai multe ori, sunt mistuiţi de boli grave şi mor mai repede. Ei se compară cu vremea mohorâtă care te indispune.

Din păcate, am cunoscut în viaţa mea şi oameni, care sub masca credinţei, unii acţionează în anumite situaţii prin jocuri murdare sau cum se spune în popor, rezolvă totul „pe după casa nănaşului”, bineînţeles, dacă deţin controlul asupra unei situaţii.

Dacă nu există consens între vorbă şi faptă, degeaba se dau astfel de oameni, creştini. Acest tip de oameni sunt în stare de orice şi nu sunt puţini. Feriţi-vă de ei!

Le-aş pune următoarele întrebări:

Nu vă mustră conştiinţa? Nu se gândesc că le vine rândul și lor?

Puteţi dormi noaptea?

Și iar mă întorc la cuvintele părinţilor mei, care ne spuneau:

„Cum doriţi să vă facă vouă oamenii, aşa faceţi-le şi voi lor”. Dar cei care calcă în picioare demnitatea semenilor, mă gândesc că n-au avut de la cine învăţa să facă altfel. Păcat!

Părintele Nicula spune foarte frumos: „Scoate-ne, Doamne, din jugul minciunii, al urii şi al egoismului. Șterge poftele celor care, pentru binele lor, îşi asupresc semenii”.

Iată cum, de multe ori în viaţă, asistăm la „dreptatea leului”.

Doamne, ajută-ne, să fim buni şi drepţi!

Sfaturi

Tinerii să se gândească bine înainte de a se căsători și de a deveni părinți, dacă își pot asuma această responsabilitate. Dacă nu, să nu facă pasul până când sunt pregătiți. O căsătorie care nu este bazată pe credință, pe dragoste și pe respect reciproc nu va rezista sau, dacă va rezista, va fi un chin. Să-și asculte inima!

Copiii să aibă răbdare mai multă și să-și respecte părinții, fiind sânge din sângele lor. Să nu uite câte sacrificii au făcut pentru ei. Felicit copiii care știu acest lucru. Cunosc cazuri în care unii bătrâni s-au pensionat înainte de vreme, să-și crească nepoții, iar acum sunt abandonați în azil (centru de bătrâni), fără voia lor. Li se inventează boli, îi duc acolo, le iau telefonul să nu poată lua legătura cu nimeni din afară și nu lasă pe nimeni să îi viziteze. Trist, dar adevărat. Mă doare sufletul când mă gândesc la asemenea cazuri. I-aș întreba pe acești copii: Pot dormi noaptea? Nu au mustrări de conștiință?

Dascălii să iubească elevii și să știe că au fost trimiși de Dumnezeu pe pământ cu o misiune apostolică, deci să o onoreze cu cinste.

Elevii și părinții acestora să își respecte dascălii, dacă vor să ajungă oameni cu adevărat în viață. Să existe mai multă încredere în școală.

Bătrânii să nu dea tot cea au la copii, că se pot trezi batjocoriți sau abandonați.

Dacă ai prieteni, caută-i!

Dacă ai greșit, cere-ți iertare!

Dacă ai oameni dragi, iubește-i cu toată inima ta!

“Pe drumul vieții când mai cazi

Și simți că anii-s tot mai grei,

Îndreaptă-ți ochii înspre brazi

Și ia exemplu de la ei!

....

Nicicând credința nu ți-o pierde,

Când ploi în suflet îți mai cad,

Păstrează-ți frunza vieții verde,

La fel ca cetina de brad! (Dorel Mărgan)

------

Dumnezeu m-a trimis pe pământ, să am un rost pe care știu că mi l-am îndeplinit. Mulțumesc proniei cerești pentru oamenii cumsecade pe care mi i-a scos în cale și pentru darurile care s-au revărsat asupra persoanei mele.

Ce îmi doresc în continuare? Sănătate, luciditate să pot gândi clar și energie ca să pot străbate drumul vieții mai departe.

Fiți fericiți! Vă mulțumesc pentru prietenie!