Mariana Prigon Sbîrciu, la 70 de ani: Am învăţat de la viaţă că cei puternici nu se opresc niciodată

Data naşterii: 22 ianuarie 1945

Absolventă a „Şcolii Pedagogice de 6 ani”, promoţia 1966

Am netezit calea atâtor generaţii timp de 35 de ani, cu suflet de mamă.

În 1980 am obţinut Gradul Didactic I

Între 1982-1990 am împlinit misiunea ce mi-a încredinţat-o Dumnezeu, ca Inspector Şcolar de specialitate, la IŞJ Bistriţa-Năsăud

În 1986 am obţinut „Titlul de învăţător evidenţiat”

Autor la culegeri şi articole de specialitate;

Coautor la culegere de matematică 1986, 1988, 1996;

Autor cartea „Dăscăliţa”, 2002

După pensionare (2005) am fost recompensată pentru întreaga activitate didactică de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu gradaţia „Gheorghe Lazăr”, însoţită de „Diploma de Excelenţă”.

Din 1 ianuarie 2002 consultant în asigurări ING.

          - Pentru început, cititorii noştri ar dori să ştie cine sunteţi doamnă Mariana?

Mariana Prigon Sbîrciu:  - Nu contează că ai împlinit un număr de ani, contează să ştii ce-ai făcut cu ei. Eu mă consider un om împlinit şi norocos în acelaşi timp, dar norocul trebuie să te găsească pregătit. Provin dintr-o familie vrednică. Familia din care provin ocupă un loc special în sufletul meu. Tata, Mihăilă Sbârciu, un om puternic, curajos şi străbătător, care acum ne priveşte dintre îngeri, ne-a lăsat un nume, iar noi, cei şase fraţi, ne străduim să-l ducem mai departe, prin hărnicie şi perseverenţă.     Mama, ca un înger păzitor, veghează asupra noastră, pentru bună înţelegere şi credinţă. Iar de sărbători ne adună acasă, ca-ntr-un buchet, să ne bucurăm împreună.   Eu sunt dascăl şi, dacă m-aş mai naşte o dată, tot dăscăliţă m-aş face, atât de mult mi-am iubit meseria. La mine vocaţia s-a întâlnit cu pasiunea. De multe ori mi-am confundat viaţa cu meseria. Pentru mine şcoala a fost „împărăţia mea pe acest pământ”. Iar copiii nişte îngeraşi, care nu m-au lăsat să îmbătrânesc. Deoarece i-am iubit pe toţi copiii cu care am lucrat ca pe proprii mei copii.  Am doi copii licenţiaţi, cuminţi – Călin şi Gina şi o nepoţică excepţională, Maria.  Am o noră foarte cumsecade, Alina. De toţi sunt mândră. Pentru acestea toate îi mulţumesc Bunului Dumnezeu.

.....................................................................................................................

          - Sunteţi o doamnă foarte activă. Ce preocupări aveţi, cum reuşiţi să vă menţineţi tinereţea activă? Există vreun secret?

          M.P.S.: - Sunt pensionată de 15 ani, dar îmi place să duc o viaţă activă. Lucrez de 14 ani în Asigurări de Viaţă la ING, încercând să le fac bine oamenilor, având rezultate bune. Îmi place competiţia cu mine însămi, îmi plac provocările.

          Business-ul este ca şi viaţa, trebuie să găseşti mereu puterea să mergi mai departe. Pentru că nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori reuşeşti să te ridici. Perseverenţa şi răbdarea fac diferenţa. Cea mai mare satisfacţie ţi-o dau rezultatele. Dacă îţi place ceea ce faci, vei avea succes în viaţă.

          „Succesul nu este cheia fericirii, ci fericirea este cheia succesului”. Eşti mulţumit, eşti fericit. Nu eşti mulţumit, nu eşti fericit niciodată. Eu sunt un om mulţumit.

          Mă scol cu rugăciune, mă culc cu rugăciune. Am încredere în Dumnezeu şi în mine. Când ies din casă privesc spre cer, rugând pe Bunul Dumnezeu să-mi dea sănătate şi să-mi lumineze calea în ziua respectivă. Încerc să fac mereu, în fiecare zi, un  strop de bine, fără să aştept răsplată. Aşa n-am timp să-mbătrânesc, n-am timp de nimicuri, încerc să mă despart de reziduri.

          Şi nu privesc niciodată înapoi cu mânie. Aduc slavă lui Dumnezeu prin cântarea bisericească, la Biserica „Sfântul Dumitru” din Bistriţa.

          Nu judec şi nu invidiez pe nimeni şi de aceea sunt un om fericit. De la mama am învăţat să fiu optimistă şi să-mi port crucea cu demnitate şi cu plăcere, până la capăt. Speranţa, credinţa şi iubirea m-au ajutat în toţi aceştia ani să găsesc mereu puterea şi punctul din care să mă ridic şi să merg mai departe, ori de câte ori am fost în momente de cumpănă.

.................................................................

-         Care sunt „iubirile” d-voastră, acum, când clepsidra a marcat o frumoasă vârstă?

          M.P.S.: - Îmi place lucrul bine făcut şi dus până la capăt. Îmi plac florile, iubesc muzica, copiii şi oamenii puternici, într-un cuvânt, iubesc viaţa. Şi mai am multe de făcut, aşa încât n-am timp să-mbătrânesc. Îmi place vremea frumoasă şi cerul înstelat. Vremea mohorâtă mă indispune, cum mă indispune şi meschinăria, ignoranţa, mă indispun lăudăroşii fără acoperire şi lipsa de interes pentru ceea ce se întâmplă în jur, ale unora. Am considerat că viaţa este un dar de la Dumnezeu şi am preţuit-o aşa cum se cuvine. Am preţuit oamenii puternici, dar simpli, şi am învăţat de la viaţă că cei puternici nu se opresc niciodată.

....................................................................

Din respect pentru cititorii noştri, care dau zilnic 1 leu pe ziar, acest material poate fi citit integral numai în ediţia tipărită.