Gânduri la 75 de ani. La mulţi ani, Mariana Prigon (Sbîrciu) !

Viaţa fiecăruia este o călătorie în care ai şansa să alegi:
Poţi să fii praful din drum pe care-l suflă vântul sau stânca neclintită care rezistă în orice situaţie. Trebuie totdeauna să cântărim, să vedem avantajele şi dezavantajele. În cei 75 de ani, din care 53 de ani de muncă, mi-am demonstrat că norocul este apanajul muncii. Arta de a fi fericit(ă) şi de a înfrunta greutăţile are la bază credinţa în Dumnezeu şi încrederea în noi. Eu am crezut în Dumnezeu şi în mine şi am reuşit.
Obiectivele îndrăzneţe pe care mi le-am stabilit şi care mi-au călăuzit întreaga viaţă s-au pliat pe deviza: Dacă vrei, poţi!
Virtute, educaţie, profesionalism, ambiţie, perseverenţă, voinţă, consecvenţă, curaj, optimism şi acţiune sunt calităţile unui învingător. Şi eu mă consider un învingător. Viaţa mea a avut un sens, mi-am împlinit misiunea pe acest pământ şi sper să fie un exemplu pentru urmaşi.
N-am timp să-mbătrânesc, n-am timp să mă plâng că mă doare ceva, n-am timp de bârfă, nu mă împiedic de nimicuri şi merg mai departe. Mi-am demonstrat mie că pot şi sunt mândră de acest lucru. De ce spun asta? Pentru că în cei 18 ani, cât am lucrat la Asigurări de viaţă după pensionare, am dat de 6 ori Examenul IMA. Ultima dată, la vârsta de 72 ani. Aceasta mi-a demonstrat că niciodată nu e prea târziu şi că succesul este o opţiune.
Activitatea mea s-a desfăşurat pe 3 coordonate: în învăţământ, în asigurări de viaţă şi la Clubul Asociaţiei Româno-Daneze Filiala Bistriţa.
În învăţământ am avut o muncă de apostolat. Am slujit la altarul şcolii româneşti cu suflet de mamă. Pentru mine şcoala a fost şi rămâne un loc sfânt, iar copiii nişte îngeraşi coborâţi din rai să mă ajute să trăiesc, să-mi limpezesc gândurile şi să nu mă lase să îmbătrânesc.
De la vârsta de 57 de ani când am intrat la Societatea de Asigurări de viaţă NN am încercat să le fac bine oamenilor.
Munca desfăşurată aici, într-un colectiv tânăr, s-a dovedit a fi benefică pentru mine. Aici am simţit mereu mirosul primăverii. Forţa tânără din vânzări mi-a transferat o energie debordantă până la sărbătorirea majoratului (18 ani) în această companie.
Munca de voluntariat desfăşurată sub sloganul „Dăruind vei dobândi”, în cadrul Asociaţiei Club y’5MEN ROMÂNO-DANEZE Filiala Bistriţa, din 2007, m-a conştientizat încă o dată, în plus, că numai atunci poţi fi mulţumit sufleteşte când faci bine celor care au nevoie. Dacă suntem buni, generoşi şi de ajutor, răsplata Cerului este înzecită.
„Fă mereu un strop de bine
Da cui faci să uiţi mereu
Că dacă-i făcut un bine
Nu te uită Dumnezeu.
Omul este ca o floare, atât cât frumos are în sufletul său, răspândeşte în jur.
Consider că mi-am făcut pe deplin datoria de soţie până în ultima clipă, de mamă, de bunică, de dascăl, de cetăţean român şi nu în ultimul rând de OM.
După o viaţă tumultoasă, am câteva sfaturi pentru cei ce ne urmează:
1. Prima şcoală este familia. Cei 7 ani de acasă păşesc cu noi alături toată viaţa.
2. Trebuie să găsim în noi puterea de merge mai departe mereu, în orice situaţie. Orice problemă are rezolvare.
3. Trebuie să fim pregătiţi pentru timpul care vine peste noi, pentru că uneori n-aduce anul ce aduce ceasul şi simţim că ne fuge pământul de sub picioare.
4. Trebuie să ne comportăm în aşa fel încât să nu ne minţim pe noi înşine, să ne putem privi în oglindă.
5. Starea de echilibru contează, iar dacă se întâmplă să ajungem în vârf, să avem grijă să nu ameţim.
Şi încă ceva:
Viaţa trebuie trăită aşa cum ni se oferă, fără comentarii. Crucea trebuie dusă până la capăt, mulţumind bunului Dumnezeu pentru toate, bune sau rele, pentru că numai Pronia cerească ştie ce e mai bine pentru noi.
Mariana Prigon (Sbîrciu)