Prof. Augustin Rus: Rugăminți

   „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,   ...   Lasă-mi, toamnă, cerul lin,   ...   Lasă-mi, toamnă-n aer păsări, Lasă-mi, toamnă, iarba,   ...   Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai/ Plânge-n soare fum, / Înserează-mă pe mine, / Mă-nserez oricum   ... ”

   Acum, când toamna a intrat în drepturile ei, mai ales prin temperaturile din cursul nopților și dimineților, înțeleg parcă mai bine semnificația versurilor poetei Ana Blandiana. Observațiile meteorologilor ne spun că toamna a pierdut din zilele aferente ei, deoarece temperaturile, mai ales în luna septembrie, au avut valori ca în zilele de vară. Însă, biologic vorbind, în regnul animal și vegetal, există o normalitate observabilă prin plecarea unor specii de păsări spre ținuturile mai calde și cu sursă de hrană, a retragerii în pământ a unor specii de insecte și târâtoare, a căderii frunzelor unor specii de plante etc. Roadele toamnei răsplătesc munca celor care s-au străduit mai mult sau mai puțin, spre satisfacția și mulțumirea lor. ( pentru justificare, atașez câteva poze).

   Parcurgând din viață multe toamne, îmi pun și întrebarea ...   „Am început să-mbătrânesc? E adevărat, sau mi se pare?”, răspunsul găsindu-l alături de Adrian Păunescu   ...   „Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna și, vai, suntem bătrâni!”, pentru că „Tinerețea e o stare, n-o trăim o veșnicie. / Dar o-nchidem ca pe-o carte și în inimă și în gând, / Nimenea nu ne oprește s-o deschidem când și când!”.