Echinocțiul de toamnă

   Cunoscătorii în ale astronomiei, și nu numai, ne dau amănunte despre fenomene care se repetă în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, cunoscute sub denumirea de  -  solstițiul de vară, echinocțiul de toamnă, solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară.

   Anul acesta, în emisfera nordică, toamna astronomică (echinocțiul de toamnă) începe în 22 sept., când ziua este egală cu noaptea, apoi noaptea devine tot mai lungă, până la 21 dec., la solstițiul de iarnă. La Polul Nord începe lunga noapte polară de 6 luni iar la Polul Sud, Soarele va sta deasupra orizontului timp de 6 luni.

   În tradiția populară se crede, că așa cum va fi timpul în ziua echinocțiului, așa va fi și anul viitor, dacă plouă dimineața va fi primăvară ploioasă, dacă o să fie soare la amiază o să fie un an bun, dacă e vreme posomorâtă, toamna va fi la fel, dacă tună o să fie toamnă lungă.

   În natura înconjurătoare, schimbările devin tot mai vizibile după echinocțiul de toamnă, atât în regnul vegetal cât animal. Oamenii încearcă și ei să se adapteze la schimbările de anotimp, să se protejeze de intemperii, să-și facă provizii pentru lunile următoare, să petreacă mai mult timp în casă și gospodărie.

   Scriitori și artiști din diferite domenii au surprins cu mijloace specifice venirea și instalarea toamnei.

   Îmi face plăcere să o ascult pe Margareta Pâslaru cântând, pe versurile Anei Blandiana „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”   …   „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,/ Uite, ochii mei ți-i dau. /Ieri spre seară-n vântul galben / Arborii-n genunchi plângeau ./   …   Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai / Plânge-n soare fum./ Înserează-mă pe mine, / Mă-nserez oricum   …  ”.