Prof. Augustin Rus: Firul vieții

      Din caierul vieții mele s-a tors un fir lung, așa că din caier nu a mai rămas decât un smoc, ce o să se termine în curând, iar firul, care e tot mai subțire, se  poate oricând rupe.

   Răsfoind printre cărți, dau peste  ABECEDARUL avut în clasa I în anul școlar 1959-1960 și văzându-l mi-am amintit că în clasa I eram nouă elevi, șapte băieți și două fete, din cei șapte băieți, sunt trecuți acum patru în veșnicie.

   După ce am petrecut peste patru decenii alături de elevi, îmi revin tot mai des în minte și în vise momente plăcute sau mai puțin plăcute din viața mea de elev, de student, apoi de profesor de istorie și geografie în șase școli din județul Bistrița-Năsăud. Amintirile îmi umple timpul și multe dintre ele se transformă în decursul nopților în vise, care mă poartă într-o altă lume pe care încerc să o deslușesc, uneori ajutat de o literatură de specialitate, de un dicționar, de experiența personală.

   Pătrunzând în anotimpul toamna, dar și în   ...   toamna vieții   ...   îi adresez acesteia rugămintea   ...   „Lasă-mi toamnă, pomii verzi ... Lasă-mi toamnă cerul lin ... Lasă-mi toamnă-n aer păsări ... / „Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai / Plânge-n soare fum / Înserează-mă pe mine / Mă-nserez oricum !”.

                               Prof.  Rus  Augustin