Toamna ... vieții

   În zona noastră geografică, timpul se structurează și în anotimpuri  -  primăvară, vară, toamnă, iarnă  -  fiecare cu anumite caracteristici legate de durata zilei și a nopții, a valorilor temperaturilor, a precipitațiilor, a aspectului regnului vegetal și animal, etc.

   Etapele vieții omului pot fi asemuite cu anotimpurile, primăvara cu copilăria și adolescența, vara cu maturitatea, toamna cu declinul și iarna cu scfârșitul.

   În Psalmul 90, se specifică   ...   „Anii vieții noastre se ridică la 70 de ani, iar pentru cei mai tari, la 80 de ani, și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trec iute, și noi zburăm   ...   Să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă ! ”.

   Medicul de familie făcea remarca   ...   „între 70 și 80 de ani, schimbările din organism ( nu în bine) se observă de la un an la altul, iar după 80 de ani, se observă de la o lună la alta”.

   Foarte plastic se exprimă profesorul Mircea Daroși, când face referire la viața spre apusul ei   ...   „Tremură în glas vorbirea / Și durerile-și fac loc, / Uneori, mă pierd cu firea, / Și mă-ndoi de la mijloc / Pașii mi-s mai mici acuma / Și auzul mi-a scăzut, / Ochii văd, d-ar vrea într-una / Să mai vadă ce-au văzut / Aș întoarce roata vieții / Dar destinul nu mă lasă, / Și-mi duc crucea bătrâneții / Cu tot greul ce m-apasă”.

   De mai mulți ani, în fiecare toamnă, îi adresez acesteia rugăminți   ...   ba să-mi „lase pomii verzi”, ba să-mi„ lase-n aer păsări”, ba să-mi „lase cerul lin” etc.

   Nu fac excepție nici anul acesta, și o rog   ...   „Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai / Plânge-n soare fum. / Înserează-mă pe mine, / Mă-nserez oricum !”.