Prof. Augustin Rus: În copacul vieții, în loc de frunze au crescut 71 de ani, pe care am încercat să-i scutur, dar n-am putut!

Prof. Rus Augustin

   O schimbare semnificativă se produce în regnul vegetal toamna, mai ales după căderea brumei, la arborii cu frunze căzătoare, deoarece acestea îngălbenesc, se ruginesc, se ofilesc și încep să cadă pe sol, să fie purtate de vând în diferite locații. Există o sensibilitate a frunzelor arborilor la frig, ierarhizată pe specii, cum ar fi   ...   frasinul, vișinul, cireșul, nucul, salcâmul, paltinul, carpenul, fagul, etc.  etc.  Dacă frunzele căzute ale arborilor nu ar putrezi, ar rămâne sub ei în decursul vieții acestora, ele i-ar acoperi prin mulțimea lor, dar ele se transformă natural, pentru că ...   „în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.

   Făcând o evidență a toamnelor pe care le port în mine, mi-au ieșit 71, sunt cam multe, și de aceea, mă întreb parcă tot mai des: „am început să-mbătrânesc ?” ,  „e-adevărat sau mi se pare!”. Ca să dau un răspuns, cât de cât mulțumitor la această întrebare, apelez la amintiri din toamnele recute. Mi-au rămas întipărite în memorie, pentru tot restul vieții, plimbările alături de câteva colege și colegi, în anii studenției prin Cișmigiu și Herăstrău, în anotimpul toamna, deoarece toți aveam origini rurale și simțeam nevoia să vedem cum cad frunzele, cum formează ele un covor pe care parcă pășești cu sfială. Uneori, zăboveam și la câte o „mustărie”, frumos amenajată cu stuf și papură, cu frunze între care se aflau dovleci și gutui, pentru a servi o cană de must, că o pastramă de oaie nu ne permiteam.

   Multe toamne am petrecut alături de elevi la activitățile agricole, parcă cele mai frumoase au fost cele de la culesul merelor și a strugurilor, unde am văzut cum  „a rugunit frunza din vii”   ...

   În copacul vieții în loc de frunze au crescut ani, pe care am încercat să-i scutur, dar n-am putut, așa că mă consolez cu versurile profesorului Mircea Daroși   ...   „Lăsați bătrânii să vorbească, / Să spună lumii tot ce vor, / Trecutul lor este-o comoară / De amintiri și punți de dor   ...   Lăsați bătrânii să vă spună / Povestea ce-o repetă des, / E o poveste-adevărată / În care ei se regăsesc”.

 

                          Prof.   Rus  Augustin

 

Comentarii

24/10/22 18:27
Ioan Hedeș - Budești

Să vă aveți parte de multe toamne frumoase așa cum sunt numai în satul Budești, să aveți parte de multe bucurii, de multă sănătate, deoarece alături de soția dumneavoastră – doamna învățătoare - ați fost un intelectual al satului Budești, care prin ceea ce ați făcut așa după cum frumos spunea poetul Octavian Goga ați fost un luminător al sufletelor de copii care căutau o lumină spre îndrumare, spre ceea ce este frumos pe această lume, cu dorurile, cu bucuriile, cu necazurile și frumusețile ei. Să vă bucurați de scumpa dumnevoastră nepoată, să puteți să îi îndrumați pașii spre ceea ce este frumos, să vă aducă bucurii și să vă spună că sunteți cel mai bun bunic sau bunică din lume. Să vă bucurați de oamenii care astăzi vă sunt recunoscători - fiecare în felul lui - spunând un simplu bună ziua domnule director, bună ziua doamnă învățătoare, iar emoțiile pe care le au pentru că vă întâlnesc și bucuria revederii întruchipate în privirea lor, să fie completare la salutul de binețe. Prin ceea ce ați făcut în acest sat rămâneți un intelectual de seamă, un intelectual rafinat, care ați căutat prin cuvintele pline de bunătate să aduceți un strop de lumină și liniște sufletească celor care vă ascultau.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5