O altfel de toamnă

   Fiecare anotimp al anului are ceva specific, pe care îl poți observa și analiza după mai multe criterii. Despre toamna acestui an, care din punct de vedere astronomic a început la 23 septembrie, odată cu echinocțiul,putem spune că are multe aspecte atipice.

   În primul rând, mulți oameni au fost luați cu asalt de un dușman invizibil cu ochiul liber , (un fel de virus, microb, bacterie), care dacă reușește să pătrundă în organism, se asociază de cele mai multe ori cu alți frați sau surori și împreună reușesc să te „îmburde de pe picioare” că numai te trezești că ai trecut „dincolo, în veșnicie”. Și cu toate progresele medicinei și tehnicii, nu i s-a găsit un leac pe măsură. Efectele acestui atac asupra ființei umane par să fie începutul unei noi „epoci” în care aproape nimic nu o să mai fie ca în epocile anterioare. Atitudinea și comportamentul oamenilor se schimbă în funcție de situațiile pe care le trăiește fiecare. Oare de ce sentimente este cuprinsă o persoană care nu poate sta la căpătâiul unui membru al familiei care se pregătește să treacă „dincolo, în veșnicie”, nu poate să-și ia un bun rămas, nu-i poate afla ultimele dorințe. A apărut și se dezvoltă galopant suspiciunea, teama, neîncrederea, etc. care schimbă comportamentul unor oameni.

   Din sălile de clasă nu mai răzbat glasuri vesele de elevi, parcă toți sunt preocupați să poarte mască, să respecte recomandări și reguli în speranța că nu vor avea urmări neplăcute.

   Mai este un aspect specific al acestei toamne,   …   este o toamnă „electorală” deoarece au fost chemați la urne cetățenii ca să-și aleagă primarii, consilierii și președinții Consiliilor Județene. Ar fi interesant de aflat, cum a influențat pandemia prezența la vot, probabil că o să aflăm în curând.

   Și totuși, cu toate că e o „toamnă altfel”, parcă i-aș adresa rugămintea „Lasă-mi toamnă pomii verzi. / Uite, ochii mei ți-i dau./ Ieri spre seară-n vântul galben / Arbori-n genunchi plângeau./ Lasă-mi, toamnă, cerul lin. / Fulgeră-mi pe frunte mie. /Astă noapte zarea-n iarbă / Încerca să se sfâșie. /  Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai / Plânge-n soare fum. /Înserează-mă pe mine, / Mă-nserez oricum  … ”.