Părintele Vasile Beni: Punctul negru din viața noastră și darurile lui Dumnezeu

             Dragii și bunii noștri credincioși!

     Astăzi vă invit să privim cu sinceritate la viața noastră și la modul în care înțelegem darurile pe care ni le dă Dumnezeu. De multe ori spunem că Dumnezeu e bun, că ne poartă de grijă, că nu ne lasă. Și totuși, atunci când vine necazul, când apare o problemă, când simțim o apăsare, tot ce reușim să vedem este doar întunericul acela mic care ne rănește.

       Pentru a înțelege mai bine, să citim o pildă: ”Într-o zi un profesor a intrat în clasă și le-a cerut studenților să se pregătească pentru un test surpriză.Toți așteptau concentrați în băncile lor, așteptând subiectele. Profesorul le-a înmânat câte o foaie de hârtie așa cum proceda întotdeauna. Când a terminat de împărțit testele le-a spus să întoarcă foaia dar spre surpriza tuturor nu au găsit acolo nicio întrebare ci doar un singur punct negru în centrul paginii. Văzând mirarea de pe fețele lor, profesorul le-a spus: ”Vreau să scrieți despre ce vedeți acolo”.                                                              Confuzi, studenții au început să scrie încercând să răspundă testului ce li se părea totuși inexplicabil. La sfârșitul orei, profesorul a adunat foile și a început să citească cu voce tare răspunsurile.

      Toți, fără excepție, încercaseră să definească punctul negru, culoarea, mărimea, poziția lui în centrul paginii.

Când toate lucrările au fost citite, în clasă s-a lăsat liniștea.

Profesorul i-a privit și le-a spus: ”N-am să vă dau note pentru această lucrare, vreau însă să vă dau o temă de gândire: Niciunul dintre voi nu a scris despre partea albă a paginii.

Toți v-ați concentrat pe punctul negru și uneori asta se întâmplă și în viața noastră.

Insistăm să ne concentrăm pe punctul negru, care poate fi orice, o lipsă temporară a banilor, o relație complicată în familie, o dezamăgire pe care ne-a provocat-o un prieten, o supărare sau o problemă trecătoare.

       Punctul negru este adesea foarte mic în comparație cu tot restul pe care-l avem în viața noastră dar el tinde să ne ocupe întreaga minte.

Încercați să priviți dincolo de punctul negru, bucurați-va de fiecare moment pe care viața vi-l oferă”.

Prin urmare, tu te concentrezi asupra punctului negru din foaia vieţii tale ori priveşti albul imaculat din jurul punctului negru?

Să ne oprim la câteva daruri pe care ni le oferă bunul Dumnezeu:

1. Viața – foaia albă primită în dar. Primul și cel mai mare dar este viața însăși. Ea este foaia albă, întinsă în fața noastră, pe care Dumnezeu ne cheamă să o umplem cu lumină și cu fapte bune. Dar câți dintre noi mai vedem viața ca pe un dar și nu ca pe o povară?

2. Credința – puterea de a vedea dincolo de întuneric. Credința este ochiul care nu se oprește la punctul negru. Credința vede că Dumnezeu lucrează chiar și prin încercări și că fiecare dificultate are rostul ei.

3. Iubirea – lumina care colorează tot. Iubirea vine de la Dumnezeu și este cel mai frumos dar. Când iubim, foaia albă a vieții se umple de culoare: de bunătate, de răbdare, de iertare, de dăruire.

4. Pacea sufletului – liniștea care nu se cumpără. Numai Dumnezeu poate da pacea aceea în care inima nu mai tremură, chiar dacă în jurul ei sunt furtuni. Este darul celor care Îl caută și Îi vorbesc

5. Iertarea – șansa unui început nou. Iertarea este darul prin care Dumnezeu șterge punctele negre ale trecutului. Ne ridică, ne curăță, ne reașază pe cale. Cine cunoaște iertarea lui Dumnezeu cunoaște adevărata libertate.

6. Harul – ajutorul nevăzut. Harul este acea mână nevăzută care ne sprijină exact când simțim că nu mai putem. Este inspirația, înțelepciunea, întărirea, ocrotirea care vin de Sus.

7. Familia și oamenii buni – mâinile prin care lucrează Dumnezeu. Nimeni nu parcurge viața singur. Dumnezeu ne trimite oameni — părinți, copii, prieteni, duhovnici, binefăcători — ca pe niște lumini pe marginea drumului.

8. Speranța – lumina care nu se stinge. Speranța este darul prin care Dumnezeu ne spune: „Chiar dacă vezi punctul negru, nu uita că Eu am rămas cu tine. Foaia vieții tale este încă albă”. Speranța este acea putere care rămâne aprinsă chiar când totul pare pierdut.

Iubiți credincioși, păstrați această pildă în inimă și în fiecare zi priviți mai întâi albul din viața voastră, nu punctul întunecat.
Vedeți darurile, nu doar încercările. Vedeți binele, nu doar suferința. Vedeți lucrarea lui Dumnezeu, nu doar slăbiciunea omului. Și atunci veți descoperi că viața este mult mai luminoasă decât ați crezut.  Dumnezeu să ne ajute să ne bucurăm de darurile Lui și să-L vedem pe El în tot ceea ce trăim și să nu uităm ”că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor”.

  Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Pr. Vasile Beni