Părintele Vasile Beni: Fiecare dintre noi avem momente de rătăcire sau de cădere, important este să ne revenim și să ne ridicăm

     Se spune că într-o zi, un profesor a intrat în clasă și le-a cerut studenților să se pregătească pentru un test surpriză. Le-a  înmânat câte o foaie de hârtie, pe care era doar un singur punct negru în centrul paginii…
”Vreau să scrieți despre ce vedeți acolo!”...

        Textul Evangheliei la Duminica a 34-a după Rusalii: „Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în dezmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Lc.15,11-32).

                                 Dragii și bunii noştri credincioşi!        

         Sfânta Evanghelie ne descrie cele trei stări sau momente deosebite prin care trece fiul cel mic. Să ne oprim la fiecare dintre ele:

        1. Despărţirea. Ce l-a determinat pe feciorul cel mic să ceară partea de avere şi să se despartă de tatăl său, nu ştim. Câtă durere simte tatăl când vede drumul pe care merge fiul, ştiind că după petreceri vor veni lipsurile şi neajunsurile. Plecând din casa părintească tatăl ştie că nimeni nu-l va mai iubi ca el, lucru care se şi întâmplă, pentru că fiul ajunge muritor de foame, fiind nevoit să păzească porcii: „Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da”(Luca 15,15-16).

         2. Gândul reîntoarcerii. Din starea jalnică în care se afla fiul îşi aduce aminte de tatăl său: „Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”(Luca 15,18).

        3. Reîntâlnirea. Este cel de-al treilea moment cutremurător în care ni se descrie cum părintele iese în întâmpinarea fiului, braţele i se deschid, inima se umple de bucurie, lacrimile brăzdează obrazul, iar gura rosteşte cuvintele iertării şi ale mângâierii: „Aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”(Luca 15, 22-24).

Fiecare dintre noi avem momente de rătăcire sau de căderi, important este să ne revenim și să ne ridicăm.

Se spune că într-o zi, un profesor a intrat în clasă și le-a cerut studenților să se pregătească pentru un test surpriză. Toți stăteau concentrați în băncile lor, așteptând subiectele.
Profesorul le-a înmânat câte o foaie de hârtie, așa cum proceda întotdeauna. Când a terminat de împărțit testele le-a spus să întoarcă foaia, dar spre surpriza tuturor nu au găsit acolo nicio întrebare, ci doar un singur punct negru în centrul paginii.
Văzând mirarea de pe fețele lor, profesorul le-a spus:
”Vreau să scrieți despre ce vedeți acolo!”.
Confuzi, studenții au început să scrie, încercând să răspundă testului ce li se părea totuși inexplicabil.
La sfârșitul orei, profesorul a adunat foile și a început să citească cu voce tare răspunsurile.
Toți, fără excepție, încercaseră să definească punctul negru, culoarea, mărimea, poziția lui în centrul paginii. Când toate lucrările au fost citite, în clasă s-a lăsat liniștea.

Profesorul i-a privit și le-a spus:
“N-am să vă dau note pentru această lucrare, vreau însă să vă dau o temă de gândire: Niciunul dintre voi nu a scris despre partea albă a paginii. Toți v-ați concentrat pe punctul negru și uneori asta se întâmplă și în viața noastră. Insistăm să ne concentrăm pe punctul negru, care poate fi orice, o lipsă temporară a banilor, o relație complicată în familie, o dezamăgire pe care ne-a provocat-o un prieten, o supărare sau o problemă trecătoare. Punctul negru este adesea foarte mic în comparație cu tot restul pe care-l avem în viața noastră, dar el tinde să ne ocupe întreaga minte. Încercați să priviți dincolo de punctul negru, bucurați-vă de fiecare moment pe care viața vi-l oferă”.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni