Înv. Mariana Prigon Sbîrciu: Mărturisire

·        Fericiţi cei curaţi la inimă că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

·        Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră...

(Sfânta Scriptură, Fericirile)

          Dacă ai sănătate şi linişte sufletească atunci ai putere să înfrunţi orice problemă şi să fii fericit(ă).

          Eu, acum, sunt albă ca neaua, dar plină de lumină. Cred în razele de soare care-mi luminează viaţa. Cred în ploaia care cade pe pământ binefăcătoare, dar mai mult cred în Divinitate şi în mine, cu optimism.

          Sunt o optimistă incurabilă. Colegii din Şcoala Pedagogică îmi spun: „Eşti tonică şi optimistă şi ne transmiţi şi nouă acest optimism şi bună dispoziţie.”

          După mai mult de trei sferturi de veac îmi permit să-mi sfătuiesc semenii:

·                  Cele mai frumoase zile sunt cele în care te trezeşti şi îţi dai seama că poţi respira, că poţi vedea, că poţi auzi, că poţi gândi limpede, că poţi merge şi că poţi visa. Atunci n-ai de ce să nu fi optimist(ă).

·                  Viaţa ne-a fost dată fără să o cerem şi ni se va lua fără să fim întrebaţi, deci trebuie să fim recunoscători, mulţumind la Bunul Dumnezeu şi să apreciem mai mult oamenii frumoşi din viaţa noastră. E bine să lăsăm ura şi duşmănia că viaţa e prea scurtă.

·                  O vorbă bună nu costă nimic şi totuşi înseamnă o avere ca şi o faptă bună. Deci fă tot binele dacă depinde de tine, fără să ţi se ceară. Să ne găndim la Soarele care nu aşteaptă să fie rugat pentru a împărţi lumina şi căldura sa. Ajută fără să ceri nimic în schimb.

·                  Nu te stresa. Aproape nimănui nu-i pasă cu adevărat dacă eşti bine sau te stingi pe dinăuntru şi atunci elimină din viaţa ta, dacă poţi, persoanele care te mint, persoanele care nu te respectă şi pe cele care te folosesc.

·                  Să te ridici cu demnitate şi să pleci când simţi că drumul pe care eşti duce spre nicăieri.

·                  Gabriel García Márquez spunea: „Am învăţat că un om nu are dreptul să-l privească pe un altul de sus, decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.” Deci să-i laşi în spate pe toţi care te-au minţit şi care şi-au bătut joc de tot ce le-ai oferit bun.

·                  Să nu-ţi pese de ce cred alţii despre tine. Viaţa ta este ca o carte închisă în care ei (cei din jur) văd doar titlul şi-şi dau cu părerea cum cred ei. De altfel fiecare om judecă prin prisma lui. Dar adevărul îl cunoşti doar tu şi Dumnezeu. Deci nu uita că la finalul fiecărei zile doar tu şi Dumnezeu sunteţi. Atât. Tatăl meu avea o vorbă: „Omul care nu are duşmani este ca o grădină părăsită.”

·                  Să nu te înjoseşti niciodată în faţa nimănui, să ai încredere în Dumnezeu şi în tine, că viaţa merge înainte. Şi nu închide cartea atunci când în viaţă nu-ţi merge aşa cum ţi-ai dorit. Întoarce pagina şi începe un nou capitol.

·                  Arsenie Boca spunea: „Tu să ai grijă să nu zici rău nimănui indiferent ce nedreptate ţi-ar face pentru că iertându-le pe toate, aşa urmezi lui Iisus.”

·                  Bucuria vieţii este formată din fracţiuni de minut: un zâmbet, o privire blândă, sau un compliment sincer. Preţuieşte clipa.

·                  Înaintea lui Dumnezeu toţi suntem egali, deci să ne respectăm unii pe alţii. Aşa ar fi ideal chiar şi în politică.

·                  Dacă te uiţi tot în jos cum să nu te vezi mare, dar dacă priveşti spre cer îţi poţi da seama cât de mic(ă) eşti.

·                  În viaţă trebuie să asculţi, să gândeşti, să râzi sau să plângi dacă-i cazul, dar în acelaşi timp să ai încredere în Dumnezeu şi în tine şi vei reuşi, de bună seamă.

·                  Când Dumnezeu închide o uşă, deschide o fereastră. Liniştea o găsim în noi, prin rugăciune. Când ne este greu, să ne stâmpărăm necazurile cu credinţa noastră statornică în Dumnezeu şi să credem cu tărie că ne aude şi ne ajută să depăşim greul. Să ne umezim buzele cu ploaia care cade din cer, înainte de a ne cuprinde disperarea.

·                  Înconjură-te de oameni pozitivi care te ajută să te ridici, sau măcar să te menţii, nu să cobori.

·                  James Dean ne îndeamnă: „Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.”

·                  Inteligenţa fără caracter nu înseamnă nimic, sau nu valorează nici doi bani. Mult adevăr spun versurile lui V. Militaru:

"După chip cunoşti o floare,

Ciocârlia, după cânt,

Aurul, după culoare,

Iar pe om, după cuvânt."

Şi mai este o vorbă populară: "Nu te răzâma prea tare, că după cuvântul lui (sau al ei) nu bei apă." Sfatul meu e că, dacă puteţi, să nu vă faceţi de lucru cu astfel de oameni, vorbesc din proprie experienţă.

·                  Cel ce nu se iubeşte pe sine nu poate să-i iubească pe alţii. La oamenii care nu cred în Dumnezeu degeaba le cerem iubire că n-o pot oferi.

·                  Educaţia nu îmbolnăveşte pe nimeni. Un creştin adevărat nu cleveteşte şi nu blestemă. Un om înţelept va crea mai multe oportunităţi decât va găsi.

                   Sigur, toate acestea le poţi cunoaşte după o viaţă în care te-ai dat cu capul, de multe ori, de pragul de sus, spre al vedea pe cel de jos.

          Din vieţile sfinţilor am învăţat că:

·                  Tăcerea e de aur, vorbirea despre cele sfinte e de argint, iar restul e deşertăciune.

          Deci:

·                  Să nu spui tot ce auzi; poţi fi dezinformat.

·                  Să nu crezi tot ce vezi; de multe ori aparenţele înşală.

·                  Să nu dai tot ce ai; poţi fi păcălit, dezamăgit, sau chiar părăsit.

          Eu mulţumesc cerului că exist şi ştiu precis că fiecare vârstă are frumuseţea ei. Dumnezeu mi-a păstrat o rezervă de energie, de forţă, şi de putere până la această vârstă.

          Singurătatea construieşte cel mai puternic om. Şi aş încheia cu spusele preotului Constantin Nicula: „Fiecare om are două rădăcini. Părinţii şi munca.”