Aurel I. Borgovan ne-a lăsat moştenire şi „Umorist fără voie”

Cunoscându-i crezul literar, tenacitatea, puterea de creaţie mobilizatoare şi determinarea pe care le-a avut Aurel I. Borgovan, acesta ne-a lăsat un ultimul volum autobiografic intitulat „Umorist fără voie”, apărut recent la Editura Karuna din Bistriţa, 2011, într-o ţinută grafică deosebită, având 150 de pagini, autorul motivând, în deschidere, că această carte este destinată „Tuturor iubitorilor de literatură, trecând prin labirintul spinos de cactuşi înfloraţi!”

Interesantă şi curioasă este motivaţia de a ajunge umorist fără voie, pe care o abordează în volum, pornind de la o gazetă de perete „CIULINUL” din anii şcolii şi care i-a declanşat şi determinat „aplecarea” spre scris, epigramă, poezie etc.

Este o motivaţie în sonetul „Umorist fără voie”, subcapitolul „Partidul hotărăşte”, în care autorul înserează „puterea partidului” şi precizează că „Şi-mi ştie Domnul crucea-n viaţă/ Eu, cu UMOR, mai scriu cu STRĂŞNICIE!”

Aurel I. Borgovan a reuşit, cu meticulozitate, să descrie situaţii care i-au canalizat „firul vieţii”, în care autorul îşi imortalizează părinţii, fraţii, surorile, dar patina timpului îşi pune amprenta pe stilul de scriere, reuşind un „feed back” de mare fineţe.

Credem, că acolo, în ceruri, scriitorul "işi va continua opera" în alte cenacluri şi ne va supraveghea, aşa cum afirmă "Destinul sinuos ne poartă, / De multe ori spre altă soartă.