Cu aripi de vis

Păşind între lumi, poetul Aurel I. Borgovan aduce lumina poeziei ce i-a fost dată spre cei însetaţi de starea de spiritualitate spre cei care mai cred în putrea CUVÂNTULUI, creator de înălţimi cosmice. Să fi prieten cu Nicolae Labiş, cu unul dintre cele mai mari şi nobile fiinţe celeşti, creatoare de poezie pură, e semn că Aurel I. Borgovan trebuie să continue drumul păsării cu aripi de stele. Iată cum mereu Bistriţa surprinde cu adevăraţii cărturari ai creaţiei româneşti!

Citind „Pasărea Albă” , „Punctul de zenit din zare”, „O lume de râs”, „Tornada”, „Poeme învolburate”, „Zâmbetul epigramei” şi „Spre ţărmuri nevisate” înţelegi de ce suntem atât de bine cotaţi la nivel planetar noi românii în calitate de creatori, sprijinitori ai luminii, ai lui Dumnezeu, aici pe pământ, aici în lumea poeziei, cea mai puternică şi cea mai grea armă a evoluţiei umanităţii. Cunoscător de taine şi înţelesuri, fin umorist, observator de suflet şi privire, poetul ne oferă în dar olimpul creaţiei sale.

Călător prin vremi cu gândul şi cu versul, Acropole, Thessalia, Karditsa(Grecia), Karpenisi, Meteora, Sicilia, Roma, Viena, Veneţia, autorul descoperă cât de frumos poţi trăi doar în Ardealul tău ancestral.

Aurel I. Borgovan ne reaminteşte un stil tot mai rar abordat. Sonetele şi pastelurile sale sunt adevărate broderii de sentimente peste puritatea colii de scriere.

„Pe fiecare, pot să-l rănesc

Şi să-l adăpt cu versul fanteziei

Doar setea pentru carte să-i sporesc

Şi să-i astâmpăr setea poeziei.”...

*

„Cadou, la ore matinale

Primesc la geamul meu din faţă

Flori cu corolele din gheaţă

Trimise din grădini astrale.”

*

„ Ghirlande de zăpadă împodobesc copacii

Prin stavili, din troiene, răzbat colindătorii

Azi s-a născut Mesia, colindă vestitorii

Înmiresmând văzduhul, îmbată cozonacii”

*

„În strai mai alb ca neaua, s-a primenit poporul”

*

„Arbuştii tind să-nmugurească

Dumbrava-i înflorită toată

Într-un albastru violet”

*

„Cu ochii de rouă în zori, dimineaţa

Copii, cu toţii, sunt flori minunate

Obraji de petale înfruntă viaţa

Crescând către Domnul, cu inimi curate

Privirea lor blândă emană lumină

Iar zâmbetul sincer căldura din soare”

*

„Aud, sosind în prag, colindătorii,

Să-i lăsăm în casă, că afară-i ger

Mi-aduc cu ei un colţ de rai din cer

Şi îngerii cu aripi iluzorii.”

„ -Intraţi că-i ger şi-aveţi mustăţi de brumă”.

*

„ Pădurea ce-am lăsat-o-n toamnă, verde

S-a-nveşmântat cu blană de argint

.......................................................

Şi-mbracă iarna ca pe o regină.

................................................

Pe-ntinderea câmpiilor de gheaţă

.................................................

Cu toate că-s pictate cu fineţe

Iar toamna-i pictoriţă neîntrecută

Frunzele plâng, că vara e pierdută

Şi cad, pe rând, răpuse de tristeţe.”

Fin observator a tot ceea ce există, îndrăgostit până peste poate de poezia adevărată, de cunoaştere, hrănit de Dumnezeu cu puterea de a metarmofoza sentimentele în lumină poetică, Aurel I. Borgovan, poetul de mare sensibilitate şi înţelepciune, cunoscător a celor înalte, ale luminii şi observator al celor întunecate de pe la noi. Un luptător adevărat împotriva celor care vor să alunge tainicul frumos al sufletelor noastre, autorul reuşeşte să devină acel miraculos însemn luminos care ne avertizează anticipat că o lume fără iubire, fără prietenie, fără adevăr, inspiraţie, înţelepciune şi mai ales fără poezie şi hristicii ei poeţi este o lume fără lumina vieţii necesară omului de a evolua ca om.

Poetul Aurel I. Borgovan reuşeşte prin cărţile scrise, prin râsul, plânsul uneori, prin enigmaticele taine, alteori şi mai ales prin imensitatea bucuriei de a crea poezie, să ne reamintească cine suntem şi care ne este rostul cel viu în eternitate.

Emilia Dabu,

Membră a Uniunii Scriitorilor din România,

Director al Clubului de Cultură şi Artă Solteris Mangalia