Aurel I. Borgovan – Om dăruit de Dumnezeu cetăţii Bistriţa

Motto:

M-ai zămislit fără sfârşit,

După dorinţa ta.

Acest ulcior fragil,

Tu iar şi iarăşi îl goleşti,

Şi iar şi iarăşi cu viaţă nouă îl umpli ochi.

*

Crede în iubire,

Chiar dacă este un izvor de suferinţă.

Să nu-ţi închizi inima!

RABINDRANATH TAGORE

Spre bucuria mea, am descoperit zilele acestea, într-un moment când aveam nevoie să stau de vorbă cu cineva, două cărţi de poezie, scrise de Aurel I. Borgovan, care m-au surprins plăcut, captivându-mi atenţia: SPRE ŢĂRMURI NEVISATE şi PUNCTUL DE ZENIT DIN ZARE, Editura Karuna, Bistriţa. Splendoarea acestor cărţi, primite de la autor cu un an în urmă, constă în faptul că, prin ele, Domnul Aurel I. Borgovan ne-a dăruit un grupaj de poezii, cu teme diverse, toate atrăgătoare: Iubirea, călătoria, opinii despre evenimente sociale, descrierea naturii, mai ales, descrierea florilor, pomilor, credinţa în Dumnezeu.

Vă invit să citim primele strofe din poezia „Părinţii” în care poetul Aurel I. Borgovan evocă dorul de părinţi pentru că fiecare dintre noi ne iubim părinţii, fie că sunt în viaţă sau plecaţi:

„Din noianele-amintirii

Şi-ale inimii şi-a minţii

Îmi răsar în gând, părinţii

Peste graniţele firii.

Mi-e un dor de ei, năprasnic

Îi aştept mereu, de-o viaţă

Parcă sufletu-mi îngheaţă

Aşteptând cu dor zăbavnic.”

Scriitorul, ca şi profesorul, ziaristul, este formator de opinie.

„Oriunde paşii te-ar purta

Ai grijă-ntâi de cinstea ta”, spune Aurel I. Borgovan.

Cartea SPRE ŢĂRMURI NEVISATE, Editura Karuna, Bistriţa, 2009, cuprinde 51 poezii de o frumuseţe simplă, odihnitoare. Citind această carte am realizat o anumită cunoaştere a personalităţii autorului, poetul Aurel I Borgovan, dar şi o călătorie virtuală într-o lume de vis. Chiar dacă unii dintre Dumneavoastră, când veţi citi, veţi spune că pentru fiecare loc descris de poet găsiţi imagini pe internet, eu vă spun că frumuseţea poeziei nu poate fi înlocuită de nimic. Poeziile privind călătoria poartă titlul locurilor vizitate de poet.

Felul în care poetul Aurel I. Borgovan povesteşte în versuri locurile vizitate, ne îndreptăţeşte să spunem că Poezia sa este rezultatul unor lecturi temeinice, dar şi a cuprinderii cu ochii fizici a locurilor descrise în carte: Acropole, Olymp, Thessalia, Karditsa, Karpenisi, Meteora, La Patras, Sicilia, Roma, Viena, Gyula, Veneţia, Egoumenista.

Citind în ziarul RĂSUNETUL anumite articole ale Domnului Aurel I. Borgovan, iar acum cărţile de faţă, observ un Om cu o personalitate puernică, demnă şi care ştie să se bizuie pe sine însuşi. Se vede din cele scrise că are credinţă nestrămutată în Dumnezeu, că dragostea faţă de muncă şi studiu l-au însoţit pretutindeni în viaţă. În opera sa foloseşte un limbaj civilizat, pozitiv, iar din conţinut rezultă că iubeşte oamenii, ştie să îşi rezolve conflictele în mod pozitiv; îşi stăpâneşte mânia, dând frâu liber talentului creator de artă; ştie ce înseamnă empatia; ce înseamnă controlarea impulsurilor sau a altor emoţii.

Citim în aceste cărţi poezie socială, poezie de îndrumare a comportamentelor umane, dar şi poezie de dragoste. Împletirea aceasta de poezii cu diverse teme este chiar oglinda simţămintelor poetului, a sufletului său nobil. Vă invit să citim câteva versuri despre Iubire:

„Pentru fiinţa ce-o iubeşti

Exprimă-te cu-îngăduinţă

Sacrifică-ţi ce-i cu putinţă

Din toate fibrele-omeneşti

Nici un efort, nu-i o povară

Dacă eşti om îndrăgostit

Consideră-te fericit

Când dragostea te împresoară”

În delicateţea acestor versuri Aurel I. Borgovan ne dă semnul că imaginea omului despre dragoste trebuie păstrată şi perpetuată. Prin cărţile sale, poetul vrea să ne spună că, desigur, sistemul politic şi economic e important, şi a lua atitudine este bine, dar prăbuşirea lor nu e atât de gravă pentru că iau naştere alte sisteme, însă ar fi o catastrofă umană declinul imaginii noastre ca oameni despre dragoste şi că fără iubire civilizaţia uamnă ar pieri.

Fiind un om iubitor de Dumnezeu, Îi este recunoscător pentru că trăieşte şi scrie:

«În noua zi, când simt că mă trezesc

Eu preţuiesc ca pe-o răsplată mare

O zi că mai trăiesc e o sărbătoare

E încă un dar suprem, Dumnezeiesc!

Nimic nu e mai valoros ca viaţa

Mă-ncântă frumuseţile din ea

De care şi astăzi mă pot bucura

Nu-mi mai doresc altceva, dimineaţa

Îmi regăsesc natura, cu uimire

Cu acelaşi dor de viaţă, omenesc

Şi-mi cresc în suflet, munţi de fericire

Când razele de soare strălucesc

Şi-mi dăruiesc căldura cu iubire

Din suflet, Doamne, o să strig:-„Trăiesc”!»

După ce am citit aceste cărţi mi-a venit în minte gândul despre generarea sufletului, acest cel mai înalt fel de generare. Poeziile Domnului Aurel I. Borgovan au un impact asupra sufletului nostru. Vedem cum sufletul poetului zămisleşte în alt suflet idei şi sentimente nepieritoare.

Încercaţi dragi cititori şi veţi vedea cum lectura cărţilor: SPRE ŢĂRMURI NEVISATE şi PUNCTUL DE ZENIT DIN ZARE vă hrăneşte sufletul cu Bucurie.