Spre ţărmurile poeziei

Ajuns la a şasea carte, poetul Aurel I. Borgovan, ne invită la o călătorie “Spre ţărmuri nevisate”, prin intermediul muzelor care nu i-ai dat pace în turneul Societăţii Scriitorilor Bistriţeni prin întreaga Europă. Editura Karuna este cea care dă girul volumului în care pătrundem prin versuri în atmosfera civilizaţiei europene: “ Cu primii paşi, cu care-am început/ Alături de părinţi, di8n fragedă pruncie/ Păşim pe drumul către veşnicie/ Un drum străin, spre-un ţărm necunoscut”. Borgovan păstrează aroma versului clasic, ducându-ne cu gândul spre măreţele fortăreţe europene. La Acropole Borgovan vede următoarele: „Întinderea Atenei, înfruntă infinitul/ Privind de sus, cu ochii n-o poţi cuprinde-n zare/ Cetatea e eternă, dar cât o fi de mare/ Când nu-i vezi începutul şi nu-i găseşti sfârşitul”. Uriaşa torţă este descrisă sub semnul metaforei veşnice. Cărări de dragoste eternă spre cer, pe muntele care atinge aripi de îngeri, Olymp. Entuziasmat de întâlnirea cu zeii, poetul nu vrea bogăţiile lumii, ci întâlnirea cu părintele scrisului: „ Eu nu-ţi cerşesc vreo-mpărăţie/ Nici aur şi nici avuţie/ Doar umbra unui palmier/ Să stăm de vorbă cu Homer”. Karditsa nu trece neobservată nici ea: „ Karditsa, orş mândru a sudului splendoare/ Tu ne-ai primit în braţe ca fraţii iubitori/ „Cununa de pe Someş” şi-un grup de scriitori/ Din Bistriţa, vechi prieteni şi oaspeţi de onoare”. Credinţa înfloreşte pe drumul cultural la întâlnirea cu Meteora, minunea stâncilor: „ Cetate a mănăstirilor ca-n basme/ Înfipte-n vârf de stânci, părând fantasme”. Eterna Romă, popas important în itinerariul bistriţenilor, leagăn al civilizaţiei: „ Splendoare-i şi Columna Împăratului Traian/ Ce-i închinăm cinstirea nepoţilor români/ Purtăm şi noi în sânge mândria de roman/ Şi-i înălţăm poeme, din cărţi purtate-n mâini”. Apoi Viena cu viaţa culturală: „ Vrăjiţi de-o muzică încântătoare/ Ne invită Strauss să venim din nou/ La Operă în marea sărbătoare/ Ca oaspeţi preţioşi de Anul Nou”. Însoţit de lună, poetul croşetează poeme spre nemurirea drumului iniţiatic.

Urmează un capitol aparte dedicat t5radiţiilor româneşti, de la Bobotează până la Naşterea Domnului: „ Ghirlande de zăpadă împodobesc copacii/ Prin stavili de troiene, răzbat colindătorii/ Ază s-a născut Mesia, colindă vestitorii/ Înmiresmând văzduhul, ne-mbată cozonacii”. Cartea este însăşi vibraţia inimii poetului pentru frumos, pentru dragostea de lume, pentru comorile ascunse sub cântec de cuc. Aurel Borgovan aduce lumea mai aproape de noi, din ţărm în ţărm, descoperindu-ne libertatea: „ În zori de zi se naşte-n zare/ Ivit din apa cristalină/ Un disc cu spectru de lumină/ Cu raze mari şi lungi de soare”.