Ferestre larg deschise ale sufletului-poet

Poetul Aurel I. Borgovan, un truditor pe altarul poeziei, aduce în atenţia publicului prin intermediul volumului “Ferestre larg deschise – Punctul de zenit din zare”, apărut la Editura Karuna, un şirag de poeme în rima clasică. Multe dintre poemele inserate în cel de-al treilea volum au fost publicate şi în cotidianul “Răsunetul”, Aurel I. Borgovan fiind un colaborator permanent al ziarului. Cartea debutează cu descrierea universului, a fiinţei divine, mergând apoi, rând pe rând, prin vers, la teme precum mama, soţia, natura, evenimentele importante din familie, dar şi din societate. Impresionează în mod deosebit poemul dedicat turnului Bisericii Evanghelice:

“Când zi de zi, nostalgic, eu trec pe lângă tine/ Privirea către cer când mi-o îndrept/ Trasar uimit, mi-e dor şi nu e drept/ În locul tău mi-e dat să văd ruine”. Pe aceeaşi temă fiind şi poezia “Durere şi tristeţe”: “Mi-e inima cernită, ca de smoală/ În suflet mi s-a revărsat venin/ Mă tot întreb, ce blestem din senin/ Loveşte-n Bistriţa medievală”. Poetul îşi descoperă sufletul sensibil şi în poemul “Chipuri de înger”, în care descrie soarta copiilor de la Aşezământul “Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc: “Ştim că de părinţi vi-e dor/ Inima vă sângerează/ Dumnezeu la voi veghează/ Veţi avea şi-un viitor”. Aurel Borgovan este poetul care nu stă izolat într-un turn de fildeş, ci cutreieră lumea descoperind lucruri, locuri şi oameni pe care îi descrie mai apoi în versuri.

Poezia “Nu rupe florile!” este de o frumuseţe aparte: “Nu rupe florile! Le doare/ Cum şi pe tine rănile te dor/ Nici nu călca pe-al florilor covor/ E crimă să distrugi aşa splendoare”. “Aurel I. Borgovan ne aduce aminte, citindu-i versurile, de trubadurii medievali coborâţi parcă din timp din gondolele strălucitoarei Veneţii şi deghizaţi în costume de secolul XXI. El foloseşte frumosul poetic, lumina”, spune, în prefaţă, Al.C.Miloş. Poetul solar se descoperă prin frumuseţea cuvântului în clipe lirice care descriu punctul de zenit, pregătindu-şi drumul ascendent: “Pe drum de cer/ Plutesc covoare uriaşe/ De nori”.