Părintele Vasile Beni: Îngerii sunt prietenii nevăzuți ai fiecăruia dintre noi

         Spune o veche pildă că, atunci când sufletul omului pleacă din lume, îl întâmpină duhurile rele care-l acuză: „Ai păcătuit! Ai greșit! Ești al nostru!” Dar atunci se apropie îngerul păzitor și zice: „Am fost cu el din ziua botezului. Am văzut lacrimile lui, am auzit rugăciunile lui. Și știu că Dumnezeu e milostiv!” Ce taină și ce nădejde mare: să știi că nu ești singur nici în viață, nici în moarte!

                     Dragii și bunii noștri credincioși!

        Suntem în zi de frumoasă și binecuvântată sărbătoare, pentru că biserica prăznuiește Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, și al tuturor puterilor cerești. Este ziua în care ne aducem aminte că lumea văzută nu e totul. Deasupra ei se întinde o lume nevăzută — plină de lumină, de cântare și de rugăciune — lumea îngerilor.

        Când Dumnezeu a făcut lumea, a făcut mai întâi cerul și puterile cerești. Îngerii au fost creați din lumină, pentru a fi slujitori ai voii Lui.
Dar unii s-au mândrit — și atunci s-a ridicat Arhanghelul Mihail și a strigat: „Să stăm bine! Să stăm cu frică! Să luăm aminte! Cine este ca Dumnezeu?” Și acest strigăt a despărțit lumina de întuneric, adevărul de minciună, smerenia de mândrie. Așa s-a născut lupta dintre bine și rău — care nu s-a sfârșit, ci continuă și astăzi, în fiecare inimă omenească.

      Arhanghelul Mihail este chipul dreptății și al curajului.
El ne învață că nu se poate pace fără luptă, nici mântuire fără război duhovnicesc. De câte ori spunem „Doamne, ajută-mă să mă ridic!”, sabia lui Mihail taie legăturile păcatului din sufletul nostru.

      Arhanghelul Gavriil, e chipul blândeții și al iubirii dumnezeiești. El a vestit Elisabetei nașterea lui Ioan, lui Zaharia – împlinirea făgăduinței, și Fecioarei Maria – venirea Mântuitorului lumii. Prin el, cerul a intrat în casa unei Fecioare din Nazaret, și veșnicia s-a unit cu timpul.

      Unul e sabia lui Dumnezeu, celălalt e glasul Lui. Mihail luptă, Gavriil mângâie. Dar amândoi aduc același mesaj: „Dumnezeu nu te-a uitat!”

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Îngerul tău păzitor se bucură când faci binele, dar plânge când te lași biruit de rău”. Iar Sfântul Vasile cel Mare arăta: „Îngerii ne poartă grijă, dar nu ne pot forța. Ei stau aproape, dar respectă libertatea noastră.”

       Să nu-l facem pe îngerul nostru să plângă. Este o pildă în care se  povestește că într-o mănăstire trăia un frate tânăr, care la început era plin de râvnă. Se ruga mult, citea Psaltirea, se spovedea des și avea chipul luminat. Dar, cu vremea, s-a lăsat prins de lene și de judecată.
Se certa cu frații, își lăsa rugăciunea, iar când starețul îl mustra, răspundea cu mândrie: „Lasă, Dumnezeu e bun! O să mă îndrept eu mai târziu”.

   Într-o noapte, fratele a avut un vis. A văzut o cămăruță mică, luminată, și în mijlocul ei un înger. Îngerul stătea în genunchi, cu aripile lăsate și cu fața plină de lacrimi. Lângă el, pe o masă, era o carte – cartea vieții fratelui – iar paginile erau aproape goale.

Fratele a întrebat: – De ce plângi, îngerule? Iar îngerul i-a răspuns:
– Plâng pentru că mâinile mele sunt legate. Când te rogi, pot scrie faptele tale bune. Când te pocăiești, pot șterge păcatele. Dar când tu nu te mai rogi, când îți închizi inima, eu nu mai am ce scrie. Și cartea ta rămâne goală. Fratele s-a trezit plângând. Din ziua aceea, a început iarăși rugăciunea, postul, și fapta bună. Și adesea spunea: „Să nu-l facem pe îngerul nostru păzitor să plângă!”

     Îngerul păzitor plânge nu din judecată, ci din iubire.
El nu vrea nimic pentru sine — ci se bucură numai când omul se luminează. Când omul se roagă, îngerul se înalță; când omul păcătuiește, îngerul se întunecă, nu de păcat, ci de durere. Așa cum mama plânge pentru copilul rătăcit, așa și îngerul păzitor plânge pentru sufletul care s-a pierdut.
Și, la fel ca mama, nu încetează niciodată să spere.

   Concluzionând poate că azi nu ne gândim la îngerul nostru păzitor. Dar el se gândește la noi. El se roagă pentru noi, ne apără, ne iartă. Să nu-l facem să plângă, ci să-i dăm bucuria de a ne scrie numele în cartea vieții.

De aceea, să nu uităm, dragii și bunii noștri  credincioși:
– când începem ziua, să chemăm îngerul păzitor;
– când suntem în primejdie, să chemăm pe Arhanghelul Mihail;
– când suntem triști, să-l rugăm pe Arhanghelul Gavriil să ne aducă veste bună.  Și mai ales, să ne trăim viața astfel încât îngerii să nu se rușineze de noi înaintea bunului Dumnezeu.

Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților, iar pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să-i rugăm să ne păzească de  vrăjmașii văzuți și nevăzuți, să ne întărească în lupta cea bună, să aducă bucurie și pace în casele noastre și să călăuzească sufletele noastre spre lumina cea neapusă. Amin!

Pr. Vasile Beni