Pr. Vasile Beni: Să fim un înger păzitor pentru cei dragi!

Dragii noştri credincioşi!
      Ziua de 8 noiembrie din anul acesta înscrie în calendar două mari sărbători: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, precum şi Duminica a 24-a după Rusalii. Şi la ambele sărbători ne putem opri încercând să tâlcuim textul Evangheliei, la învăţătura despre îngeri, dar şi la îngerii din viaţa noastră.
Este bine să ne amintim că  „îngerii” sunt ființe spirituale și necorporale, creați de Dumnezeu, înaintea lumii văzute. Înger înseamnă vestitor, iar îngerii de toate categoriile sunt slujitorii lui Dumnezeu, aducând la îndeplinire voia Lui și slăvindu- L neîncetat.

          Sfântul Arhanghel Mihail. Este denumit în cântările Bisericii Ortodoxe „Mare Voievod" sau „Arhistrateg al puterilor cereşti", fiind considerat căpetenia cetelor îngereşti. El este înfăţişat în iconografia bisericească în chip de oştean purtând o sabie  de foc, semn că el vesteşte dreptatea Lui Dumnezeu şi apără pe credincioşi. Numele Arhanghelului Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu!", şi tradiţia spune că el a fost căpetenia îngerească care i-a alungat pe satan şi ceata îngerilor căzuţi din ceruri, rostind cuvintele care se regăsesc şi în Sfânta Liturghie: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!". Apocalipsa îl înfăţişează, în cap. 12, ca pe un conducător al oştilor
îngereşti, care îl alungă din cer pe „balaurul cel mare”, adică pe Diavolul.
          În Vechiul Testament, Mihail s-a arătat lui Iosua Navi şi profetului Daniel. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Sfântul Arhanghel Mihail a mers înaintea evreilor în timpul exodului din Egipt, el i-a păzit pe cei trei tineri evrei aruncaţi în cuptorul de foc pentru că nu au vrut să se închine idolilor şi tot el s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul Mihail, în calitatea sa de conducător al oştilor cereşti, poartă în mâna dreaptă o sabie de foc şi în cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb. Aşadar, dacă Arhanghelul Mihail ne aduce aminte de păcat, dreptate şi moarte.
         Sfântul Arhanghel Gavriil. Arhanghelul Gavriil (în tâlcuire „Puterea mea este Dumnezeu”) este Arhanghelul bunelor vestiri. A fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. A adus vestea zămislirii Maicii Domnului lui Ioachim şi Anei. A vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Arhanghel Gavriil a rostit primul numele lui Iisus.  A dat nume Sfântului Ioan Botezătorul. A vestit păstorilor naşterea lui Hristos şi a fost primul care a cântat: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).  Sfântul Arhanghel Gavriil a descoperit magilor taina întrupării. El l-a liniştit pe Iosif când voia să o lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret. Arhanghelul Gavriil ne apropie mâna întinsă a lui Dumnezeu, făcându-se vestitorul iubirii şi al mântuirii.
      Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii, ne descrie cum Iair mai marele sinagogii, avea o fiică ca de doisprezece ani, care era bolnavă şi pentru care vine la Iisus rugându-L să o vindece. De unde am putea să învăţăm cum tatăl împleteşte dragostea cu durerea, pentru că există în sufletul omului sentimente, trăiri şi abisuri, urcuşuri şi coborâşuri, există dureri care n-au vindecare decât la Dumnezeu. Iar părinţii trebuie să fie îngeri păzitori pentru copiii lor, cum de altfel şi copiii pentru părinţi. Iar în acest sens m-aş opri la o pildă sau la un exemplu.

O fiică și-a invitat tatăl bătrân la un restaurant pentru a servi cina împreună. Tatăl, fiind foarte neputincios și slab, în timp ce mânca scăpa mâncare pe haine și chiar pe jos. Ceilalți meseni îl priveau cu dezgust, însă fiica era calmă. După ce au terminat de mâncat, fiica, care nu era deloc jenată de bătrânețea tatălui său, și-a ajutat părintele să se ridice și l-a dus la toaletă pentru a-l curăța. După ce a șters petele de pe costumul lui, l-a pieptănat și i-a pus ochelarii la ochi. Când au ieșit, toți oamenii din restaurant se uitau la ei în tăcere, fără a fi capabili să înțeleagă de ce omul mai tânăr accepta să se facă sigur de râs, plimbând un nonagenar într-un spaţiu public pretențios. Fiica a cerut nota de plată, a plătit, și-a sprijinit tatăl să se ridice de pe scaun și, împreună, au început să meargă către ieșire. Între timp, un domn destul de în vârstă s-a ridicat în picioare
și a întrebat-o cu voce tare astfel încât să audă toți oamenii din restaurant: „Tânăro… cred ai lăsat ceva în urmă”. Fata a răspuns: ,,Nu, domnule, nu am lăsat nimic”. Bătrânul din restaurant: „Ba da, ai lăsat! Ai lăsat o lecție pentru fiecare copil și o speranță pentru fiecare părinte”.
În acel moment toți cei prezenți și-au plecat capetele de rușine și în liniștea care s-a lăsat, nu s-au mai auzit decât două rânduri de pași… ultima domoală, însoțită de zgomotul unui baston.

Închei cu versurile care-mi aparţin din poezia „Îngerii din viaţa noastră” şi care spun:

De mici copii am învăţat
Cum Dumnezeu făcut-a lumea asta mare
Şi la Botez, cu dragoste ne-a dat
Un înger păzitor pe-a vieţii noastre cale.

Dacă privim, o să vedem
Că înger ni-s părinţii noştri
Care trudesc şi se jertfesc,
Ne ocrotesc şi ne iubesc
Şi chiar ne-aşează între aştri.

  Dacă privim, o să vedem
Cum copilaşii noştri
Ni-s îngeraşi din cer trimişi,
Ce bucurii aduc pe timp de zi,
Dar şi la ceasul nopţii.

       Dacă privim, o să vedem
În orice om ce face fapte bune
Că este înger păzitor trimis
Din cer, pe mulţi ca să-i îndrume.

         Să fim un înger păzitor
Pentru cei dragi ai noştri
Să fim, îngerul cel bun,
În zi şi-n timpul nopţii!
Amin!
pr.Vasile Beni