Bianca Maria Tănăselea, cel mai tânăr membru al Ligii Scriitorilor Români

            Zilele trecute, Liga Scriitorilor Români, condusă de către admirabilul om de cultură Al. Florin Țene, a făcut un pas curajos și important prin primirea în rândul membrilor acestei asociații culturale a unei fetițe-scriitoare, care la doar 13 ani, a publicat deja trei cărți. Vinovată de acest eveniment literar este eleva Bianca Maria Tănăselea de la Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Dej. Cum s-a ajuns la acest moment important în activitatea scriitoricească? Activitatea de excepție desfășurată pe tărâm cultural de către ASTRA Dejeană, condusă de către dr. ec. Radu Gavrilă, este binecunoscută în toată zona Ardealului. Nu prea există vreo săptămână în care la Dej să nu aibă loc vreo activitate literară, vreo sesiune de comunicări istorice cu participarea unor personalități academice și universitare sau zeci de expoziții de artă plastică ori recitaluri de muzică cultă. În urmă cu ceva timp, la o activitate comună cu Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor, având ca tematică lansări de carte, dl președinte al filialei scriitorilor năsăudeni, Ioan Mititean, a aflat că printre cei mai tineri astriști dejeni cunoscuți pentru creațiile lor literare se numără și eleva Bianca Maria Tănăselea, cunoscută prin participările la activitățile Despărțământului ASTRA Dej, emisiuni radio, colaborări cu reviste literare sau prin obținerea unor premii la concursuri literare.

            În rândurile care urmează voi prezenta două recenzii prin care am recomandat primirea acestei fetițe-scriitoare în rândul membrilor Ligii Scriitorilor.

Să începem mai întâi cu proza. Am găsit potrivit următorul titlu care să exprime în câteva cuvinte comoara literară dintre coperțile unei cărți scrise de un copil:

Imaginația unui copil sparge zidurile realității.

            Trebuie să recunosc că a trecut foarte mult timp de când nu am mai citit vreo lectură sau compunere scrisă de vreun copil. Am făcut acest lucru poate acum cincizeci de ani, când în meseria mea de pedagog la o școală de munte mai înlocuiam câteodată vreun profesor de limba română și, verificând temele elevilor, mai dădeam peste câte o compunere scrisă de câte un posibil „Nică al lui Ștefan a Petrei”, dar cam atât. Mult mai târziu am dat peste unele compuneri ale fiilor mei, dar cum acestea erau marcate adesea de eroi moderni născuți după Revoluție, majoritatea rude cu tot felul de Batmani sau Spidermani, iar celebrii Harap-Alb, Cenușăreasa sau Scufița Roșie au fost îngropați aproape definitiv între rafturile cu cărți vechi ale copilăriei noastre, obligațiile mele s-au redus doar la niște simple verificări gramaticale ale temelor și cam atât.

            Literatura română are un exemplu de invidiat al unui copil precoce într-ale scrisului. Este vorba de Iulia Hasdeu – fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu. La împlinirea vârstei de patru ani începuse să scrie, la cinci ani crea nuvele, iar la șapte ani scria narațiuni precum „Mihai Vodă Viteazul” sau poeme ca „Domnia lui Vlad Țepeș”.

            Și când mă așteptam mai puțin să apară un copil-scriitor în spectrul literaturii noastre, iată că a apărut o fetiță-minune în ale scrisului. La 13 ani are deja trei cărți publicate și este câștigătoare a mai multor concursuri literare. Această fetiță-scriitoare este Bianca Maria Tănăselea de la Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Dej, care în urmă cu câteva zile a trecut în clasa a șaptea. Dintre cele trei cărți: „Secretul magiei” – (plachetă) povestire, Editura Etnos, Brașov, 2023; „Poveștile imaginației” – proză – povestiri, Editura ASTRA-DEJ, 2024 și „Intersecția dintre stele” – poezie, Editura ASTRA-DEJ, 2025, mă opresc la cea de povești-povestiri.

Cincisprezece povești și tot atâtea idei ieșite din mintea unui copil, și fiecare dintre acestea având un deznodământ fericit, duse la bun sfârșit. Și fiecare dintre aceste povești este zidită de la zero și clădită cu o spontaneitate greu de înțeles pentru orice om matur. Bianca deschide ușa povestirii, apoi presară peste tot personaje parcă desprinse din benzi desenate, colorate multicolor, și le împinge într-o lume magică, plină de felii delicioase de basm din care să guști fără să te mai saturi vreodată.

Personajele, multe dintre ele, sau cel puțin personajul principal, de cele mai multe ori o prințesă sau o zână, sunt o dedublare a scriitoarei. Începând de la data nașterii (18 ianuarie) și vârsta de la apariția cărții și până la descrierea înfățișării, se potrivesc de minune cu portretul autoarei.

Și ce-i mai surprinzător este ușurința cu care decurge povestirea, apoi dialogurile atât de naturale și specifice vârstei copiilor, care scot fiecare expresie direct, simplu, fără ocolișuri și fără acea boală a celor maturi de a evita adevărul, de a ascunde întotdeauna ceva la umbra cuvintelor.

Numele personajelor sunt noi, dar parcă foarte cunoscute și adesea asociate cu nume din basme sau din realitate. De la magica noapte de Crăciun se naște numele unei fetițe numite Magia, de la culorile componente ale curcubeului apare numele unei prințese Rogvaiv, de la soare și lună apar Sorana și Lunos, cum tot la fel, de la anumite adjective apar nume caracteristice: regele Răutate, dar și nume consacrate din basme, istorie sau mitologie: Cenușăreasa, Albă-ca-Zăpada, regele Charles al III-lea, Scarlet sau Cleopatra. Nume surprinzătoare și nemaiîntâlnite primesc și ținuturile: Țara Balanței, Țara Dulciurilor, regatul Cristalida.

Bianca creează în fiecare poveste o lume caracteristică lumii copiilor, a inocenței, o lume în care orice obstacol poate fi trecut fără un efort deosebit, iar un copil are un ideal ce poate fi atins fără mari eforturi.

Ar mai fi de adăugat că majoritatea poveștilor se încheie cu o mică învățătură pentru viață sau cu descrierea unui final fericit de basm. Bianca Maria Tănăselea este un copil nerăbdător să evadeze în lumea scriitorilor și deocamdată a reușit pe deplin.

            Dar să ne aplecăm puțin și asupra poeziei. Am găsit sugestiv următorul titlu:

Cât de aproape sunt stelele în copilărie!

După titlu și lectura unor poezii ce par mai pretențioase și parcă depășesc baremele vârstei tinerei poete Bianca Maria Tănăselea, care nu demult împlinise abia vârsta de 13 ani, ai impresia că autoarea acestei cărți este mult mai în vârstă. Dar cu cât parcurgi mai multe poezii din volumul „Intersecția dintre stele” – poezie, Editura ASTRA-DEJ, 2025, și te dai la tot pasul de întrebările specifice copilăriei și de inocența vârstei, ești tot mai convins că ai dat peste o viitoare mină de aur a literaturii, un filon plin cu poezie care așteaptă să fie scos la lumină în calea cititorilor.

Două mari teme se intersectează sau merg alături în scopul definirii căutărilor specifice vârstei din ultimii ani ai copilăriei și a perioadei de întrebări care preced apariția vârstei adolescenței. Poezii despre copilărie, școală și primele întrebări despre viață și primele necunoscute ale acesteia fac parte din prima categorie. Cea de-a doua categorie apare ca o treaptă nesigură a pașilor în viața invadată de sentimente.  Această etapă a vieții este pătrunsă de fina explorare a sentimentelor izvorâte și perceperea prieteniilor, a înțelegerii ființelor apropiate, a primelor suferințe sufletești și, în final, înțelegerea fenomenului iubirii dintre semeni.

Toate aceste descoperiri din încrengătura vieții vag înțelese la această fragedă vârstă sunt comparate de către tânăra autoare cu niște stele ce zburdă prin galaxiile lor, în cea mai mare parte neînțelese și misterioase. Ca cititori maturi și trecuți prin viață, la citirea acestor gânduri expuse, vom găsi repede răspuns datorită întâmplărilor prin care am trecut, dar totodată în mintea noastră vor încolți alte întrebări al căror răspuns poate nu-l vom găsi niciodată.

Șirul acestor „stele ce se intersectează” pornește într-un mod simplu și nevinovat cu o scurtă prezentare a copilăriei: „Cu un zâmbet jucăuș/ Un crin se avântă lângă un cățeluș,/ Iar frunzele arămii/ Se joacă lângă grămezile de fructe purpurii.” (Copilăria). Următoarea steluță este școala, descrisă ca un sfânt lăcaș de cunoaștere: „Școala mea iubită,/ Sfânt lăcaș de cunoaștere,/ Porțile de ți se deschid,/ Ajung să fiu fericit.// ... / Tu îți ții porțile deschise/ Pentru noi vizitatori/ Ce vor visa alături de tine/ Teoreme și culori.” (Școala mea).

Dragostea pentru poezie este exprimată nu doar prin versurile scrise, dar și printr-un elogiu adus marelui Eminescu: „Nu-l uitați pe Eminescu,/ Și când mergeți la mormânt,/ Intonați o poezie,/ „Doină”, „Luceafăr”, cu glas blând!” (Ne amintim de Eminescu). Și ajunși aici nu putem să nu constatăm puternica influență eminesciană asupra tinerei poete: „Șoaptele pier,/ Tu ești stingher,/ În sufletul meu/ Te înalți spre cer.” (Atât de dor)... Sau alt exemplu cu rezonanță eminesciană: „Buză plăpândă,/ Lumină eternă,/ Suflet blând,/ Rază lucernă.// Strălucirea ta/ Toată lumea o va vedea,/ Așa că nu te descuraja,/ Până lumina va apărea!” (Ești o stea).

Nu se putea ca din intersecția acestor stele să nu apară și cea dedicată mamei: „Scumpă mamă, te iubesc!/ Atâta aș vrea să-ți spun,/ Stelele îți dăruiesc,/ Dintr-un suflet de copil,/ Cu un simplu glas fragil.” (Mama).

Apare și o steluță a speranței în îndeplinirea viselor: „Visurile vor deveni realitate și speranțele se vor împlini,/ Eu voi păși pe latura lungii câmpii./ Când va fi nu se va ști,/ Dar tot ce cred e că binele va reveni!” (Universul meu).

Și ambițiile și speranțele tinereții sunt călăuzite tot de către stele: „Nu mai vreau,/ Chiar am să lupt./ Ce lacrimi șterg,/ Urmele nu se duc.// Și sufletul rămâne gol,/ Fără pete din trecut./ Ce mai rămâne atunci,/ Când alergi spre un necunoscut?” (Cursa fără sfârșit).

Și întâlnim și o definiție foarte completă a iubirii: „Familia, baza iubirii,/ Miracolul omenirii,/ Fantezia celor îndrăgostiți,/ Lauda celor neprihăniți.” (Iubirea).

Diversitatea temelor reprezentate de stele mai apropiate sau mai îndepărtate ce se intersectează în universul poetic al Biancăi Maria Tănăselea poate umple o mică galaxie. Dar avem speranța că tânăra poetă are ascunse poezii pentru un cer întreg de stele.

Macedon Tofeni

Redactor-șef – Revista „GLASUL ARMADIEI”