BIRBOC sau BOCBIR

Întoarcerea spre feudalism e din ce în ce mai evidentă în România. Dar nu despre ”descarcerarea” societăţii româneşti în feude mi-am propus să opinez acum, ci doar despre un aspect al guvernării de ev mediu al acestui guvern Boc.

Se pun taxe pe te miri ce. Un ”ce” care trebuie stors pentru a acoperi găurile negre din bugetul naţional şi a masca neputinţa guvernanţilor actuali.

Premierul Boc îşi justifică deciziile, ordonanţele, intenţiile fie cu seninătate (patologică?), fie cu cinism sau nepăsare.

Imaginaţia guvernanţilor, în actele de decizie, trebuie alimentată cu sugestii din partea celor care mai pot da sugestii.. De pildă, e potrivită o taxă pentru cerşetori (din ea … bugetul ţării ar avea o sursă majoră de a evita colapsul), o altă taxă, pe bacşişul chelnerilor, al tejghetarilor (Căci, domnilor, din pricina lor nu putem asigura salarii decente pentru dascăli, medici şi cei care nu vor să moară devreme – pensionarii!). Cine să controleze şi să aplice o astfel de lege? Simplu: Se inventează o cohortă de mardeiaşi care să slujească fiscul. Apropo: mai poate fi taxă pentru plimbare, pentru fumătorii pasivi (ce de fum inhalează ei pe degeaba!), taxă pentru cei care se bronzează la soare etc.

E un demnitar bistriţean care, în entuziasmul său de lingău, a propus ca etalon de măsurare a politicului actual ”boc”-ul.

Ei bine, de ce nu ar propune încă un etalon, referitor la coborâşul acesta vertiginos spre democraţia feudală românească? Iată, îi sugerez să pledeze pentru următoarea vocabulă: ”birbocul” sau ”bocbirul”. Nu îi trebuie decât să înlăture disjuncţia şi să opteze pentru una dintre cele două variante. Consumul mintal ar fi minim.