Biserica Greco-Catolică din Rodna - plină de credincioși

În Duminica a noua după Rusalii, împreună cu soția am participat la Sfânta Liturghie în Biserica Greco-Catolică din Rodna, alături de o sută de credincioși. Uneori mai venim și aici să facem comuniune cu micuța și inimoasa comunitate greco-catolică rodneană, bine știind că Biserica Greco-Catolică este sora Bisericii noastre Ortodoxe.

         Prea cucernicul și harnicul părinte Pavel Vranău, prietenul nostru, a oficiat slujba ajutat de un candid cor, iar în predica sa ne-a vorbit despre Potolirea Furtunii de pe mare înfăptuită de Mântuitorul Iisus Hristos. Sfântul Petru a avut clipe când s-a îndoit în credința sa în Mântuitorul, mergând pe apă spre Hristos, a început să se scufunde, însă Iisus l-a salvat și l-a mustrat. ,,Biserica se confundă cu valuri fără precedent. Problema noastră trebuie să fie relația noastră cu Mântuitorul. Veștile despre războaie și nedreptăți sunt multe și mari, se ridică asupra noastră o puternică stare de rău, însă îl avem pe Mântuitorul lângă noi. Nu suntem capabili să călcăm valurile acestea cu credință mare în Hristos. Puterea noastră stă în Iisus Hristos.”

         Trebuie să ne rugăm mereu pentru că răul ne pândește permanent. Nu doar bunătatea radiază, ci și răul care are ca fundament voia făpturii, care este schimbătoare, de aceea răul nu are o existență de nedesființat, chipul răului este o mască pentru om pusă pe adevărata lui față, masca aceasta stă acolo prin imitarea mincinoasă a binelui de către acei oameni răi care o poartă. Binele este solidar cu ființa, răul este contrar ființei, iar poftele plăcerilor materiale nu au durată mare și nu zidesc ființa, spre deosebire de bine, a cărui dorință durează mereu și zidește ființa.

         Biserica Sfântul Gheorghe din Rodna este un ansamblu de monumente istorice, format din trei monumente, Biserica, turn-clopotniță, ruinele Bisericii medievale. Biserica medievală a suferit mari distrugeri în timpul marii invazii tătare din 1241. Edificiul a fost ulterior refăcut și a servit drept cetate de granițță între Transilvania și comitatul Maramureș. Între 1766-1812 populaia săsească a dispărut iar Biserica a căzut în paragină. După 1812 a fost reamenajată și folosită ca Biserică de către comunitatea română unită cu Roma. Biserica are hramul ,,Sfinții Aposoli Petru și Pavel”. Actuala Biserică a fost ridicată între 1823-1826, din piatră, sfințirea sa a fost făcută în 1826 de către episcopul Ioan Bob. În 1948 comuniștii au interzis pe greco-catolici, iar Biserica de aici a fost recuperată în 2010, după ce în 1990 parohia a fost reînființată oficial.

         Biserica nu este doar un loc de rugăciune ci și un depozitar de artă și istorie. Elementele de o valoare inestimabilă sunt iconostasul, un baldachin și icoane pictate care datează din sec. XVIII. Parohia deține cărți de cult foarte vechi, precum o Evanghelie din 1765, un Liturghier din 1797 și un Apostol din 1805. În prezent parohia are 135 de familii cu aproximativ 400 de credincioși.           

Dan Popescu