Cad perele leveșe

Vară rotundă.

Cad perele leveșe.

Zvon de alcool.

De când m-am căsătorit (1977), doi peri uriași și mai bătrâni ca mine, mi-au vegheat vacanțele de vară. Când începeau să cadă din ei fructele lor, vacanța de profesor se apropia de mijlocul ei.

Nu atât gustul lor dulce, nu degeaba li se zicea pere leveșe și  faptul că erau foarte zemoase când se coceau, mă încânta, ci mai ales căderea lor din înaltul pomilor.

Cădeau și auzeam mici bubuituri, mai ales în verile secetoase. Iarba cosită nu mai apuca să crească și ele loveau pământul, aproape gol, cu vegetație puțină, în derivă, în agonie.

Doar desprinderea frunzelor autumnale de pe ramurile pomilor fructiferi sau din arborii pădurii, mă farmecă la fel.

Când cei doi copii ai mei aveau câțiva ani, îi aduceam lângă peri, mai ales spre înserat, să audă bombardamentul vegetal. Prăbușirile perelor mă provocau să meditez la desprinderea zilelor din calendar, la trecerea timpului, la terminarea vacanței mari.

Când perele părăseau crengile și pomii rămâneau fără fructe, se apropia  sărbătoarea ,,Schimbarea la Față” și un fior al gândului, că nu mai este mult și mă voi întoarce la școala din Parva, în acele timpuri, un fel de ,,batalion disciplinar” al Inspectoratului Școlar, mă bântuia și mă trezea din lunga lentoare estivală.

Să stai noaptea sub peri, lumina lunii să cadă eminescian printre crengile lor și să înregistrezi auditiv căderea fructelor, îți dă senzația,  că traversezi  tunelul unor clipe petrecute în rai.

Deși știam soarta perelor adunate, deși prevedeam calvarul lor în căldarea de fiert țuică, căderile lor, parcă din poala cerului nocturn, erau fascinante pentru mine.

În apropierea celor doi peri uriași se află niște meri și un alt păr, cu fructe bune de păstrat pentru iarnă. Acești ,,locuitori” ai grădinii își strâng la piept roadele, se minunează de coacerea lor  și nu se gândesc încă la amenințarea brumelor. Toamna-i încă departe, dealurile Malinului apără încă vara, ca niște metereze ale anotimpurilor.

                                                     Ion Radu Zăgreanu