Călin Georgiu, bucuria poeziei

Îndrăgostit de poezie. Care îi este parte din viaţă. Scrie cu dragoste pentru litere, cu bucuria de a trăi fiecare fior existenţial. Călin Georgiu este nu doar un talentat poet, ci şi un bun actor, frecventând cursurile de teatru din oraşul natal. Născut la 19.07.1994 în Dej, elev al Liceului Teoretic “Alexandru-Papiu Ilarian”, Călin Georgiu a început să scrie în 2005-2006 versuri simple, cu rimă. Apoi sentimentele s-au aprofundat, pentru ca poeziile să se apropie tot mai mult de romantism. Astăzi, vă propunem cu toată încrederea, un debut. Un tânăr de care veţi mai auzi peste timp. Este cadoul nostru pentru el de sărbători, dar şi un moment de bucurie pentru cititorii noştri.

Adevăr

Din nou e noapte şi mi-e frig,

Din nou e noapte şi nu eşti cu mine.

Din nou mai am o speranţă că am să ajung

Să fiu cândva, iubita mea, cu tine.

Visez prea mult în noaptea asta neagră,

Visez prea mult şi-n ziua luminoasă.

Visez prea mult… E o visare vagă

Şi totuşi o visare atât de fructuoasă.

Nu mi-ar ajunge o viaţa să te iubesc

Mai ales ca mult dintr-una am pierdut.

Nu mi-ar ajunge cuvintele ca să rostesc

Cât te doresc de mult.

De ce nu reuşec să mă fac crezut ?

De ce incerci să mă eviţi ?

De ce sunt respins tot mai mult ?

De ce, iubito, privirea de la mine tu ţi-o muţi ?

Aş vrea, în ochi să ne privim o viaţă întregă

Şi să trăim tot timpul fericiţi…

Mi-aş împlini dorinţa dacă n-ar fi iubirea nedreaptă

Şi tu ai înceta să mă eviţi.

Şi-ncerc să nu mai sper căci n-are rost-

Mi-ai spus deja, să stiu, dar nu m-am întristat.

Totul a trecut; tot ce a fost, a fost

Dar eu rămân acelaşi adolescent dezorientat.

România

Aici ne-am născut şi tot aici o să murim

Aici e ţara noastră şi până la urmă trebuie să o iubim.

Poate nu ne e bine aici, dar nici rău nu este

Şi până la urmă ţara noastră-i de poveste.

România ne-a dat viaţă.

Ce-i drept tot ea o sa ne-o ia

Dar noi adesea uităm o povaţă :

Fie pâinea cat de rea, tot mai bună-n ţara mea.

Abnegatio

Am încercat să zbier, dar nimeni nu m-a auzit.

Sau poate glasul meu e mut.

De la atâta tăcut

E foarte posibil sa-l fi pierdut.

Dar nu am renunţat. Iar dacă nu pot fi auzit

Poate voi putea fi citit.

Şi totuşi poate cineva

Se va gândi

Şi va raspunde la strgarea mea.

Atunci ma voi opri,

Voi înceta…

Am strigat spre Cer, dar fară folos.

Mă poate ajuta, ştiu eu

Dar poate nu-şi trimite puterea atât de jos;

Sau e de vină statutul meu.

Dar ce vină am eu că sunt sortit să scriu?

Asta ştie numai Dumnezeu.

Nu ştiu nimic… sau tot ce ştiu e că e greu

Să strigi să nu fii auzit,

Să scrii, dar sa nu fii citit.

Acum degeaba, din toate m-am oprit.

Am amorţit…

Visuri

Te văd în vis mereu, îmi dai fericire

Dar când mă trezesc e greu;

Vreau să te răsplătesc în zori cu iubire

Dar dimineaţa dispari din viaţa mea mereu.

Aş vrea să nu mă trezesc trei zile,

Să rămân la tine, să ne iubim,

Să-ti spun a mele visuri puerile

Şi să le-mplinim…

Ar fi frumos să vii cu mine;

Într-o dimineaţă să ne trezim amândoi,

Să trăiesc un răsărit cu tine

Şi s-ascultăm al dimineţii strigăt vioi.

Să petrecem apoi o zi întreagă împreună,

Să-ti arăt al meu minunat univers,

Iar seara, la clar de lună

Să-ti recit acest ultim vers

Zece lacrimi

O lacrimă fierbinte curge peste al meu obraz acum

Că-mi amintesc de iubirea noastră făcută scrum

Iar a-II-a lacrimă îmi aminteşte

De a noastra melancolică poveste.

A-II-a lacrima îmi cade pe obraz;

Îmi spune să fac putin haz de necaz.

Însa sunt sigur ca nu pot

Desparţirea din minte să mi-o scot.

A-IV-a lacrima îmi spune că-i de ajuns

Şi să încerc să stau cu capul sus

Că sunt barbat.

Dar eu ştiu ca intr-un ratat m-ai transformat.

A-V-a lacrimă mă face să spun

Că nu mai am cum

Să te aduc înapoi

Să ne bucurăm de viaţă iar amândoi.

A-IV-a lacrima îmi spune că mi-e bine aşa cum mi-e

Şi să încetez să mai plâng dupa tine.

Dar nu cred că imi voi putea reveni

Din nou să pot iubi!

A-VII-a lacrimă îmi spune că desparţiţi vom rămâne

Şi că nu mai are rost să plâng după tine

Iar timpul mă va face să-mi revin

Şi să mă bucur de viaţă din plin.

A- VII-a lacrimă vine şi-mi spune

Că nu se va întâmpla nicio mică minune

Şi să devin din nou cel care am fost.

În caz contrar mai tarziu mă voi simţi prost.

A- IX-a lacrimă rămâne pe obraz

Să-mi spuna-n şoaptă să uit de necaz,

Să plec, iubirea din nou să o găsesc

Şi din nou sp zâmbesc.

A-X-a lacrima este una de fericire

Şi mp face sp cred în propria-mi revenire.

Acum eu imi spun mie că mi-a fost deajuns.

Mă voi ridica şi voi face ce lacrimile au spus!