CÂND DEȘERTUL PRINDE VIAȚĂ: Meditația PS Claudiu la duminica a VIII-a după Rusalii

Istoria pâinii începe în Paradis cu Adam și Eva, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să fie adevărata lor pâine. La îndemnul șarpelui în schimb, aceștia gustă din pomul oprit și neascultarea le devine hrană. Regăsim într-o formă sau alta aceleași elemente de-a lungul întregului Vechi Testament, având ca moment esențial drumul de patruzeci de ani prin deșert, în care Moise trebuie să asigure hrana poporului ales. Istoria reîncepe în Noul Testament tot în pustie, cu Isus, noul Adam, cel care ispitit de același șarpe să transforme pietrele în pâine, învinge ispita și pe ispititor, deoarece transformă nu pietrele, ci propriul trup în pâine dătătoare de viață. Unei logici de luare cu forța a fructului oprit ca cea a primilor oameni și cea a unui mesianism magic propus de cel rău, Mântuitorul opune o logică oblativă, de dăruire. Regăsită și în rugăciunea Tatăl nostru, în care este cerută și nu furată, pâinea din fragmentul de astăzi este simbol al Cinei de Taina în care Fiul lui Dumnezeu ne lasă hrana cerească, Trupul și Sângele său.
Lucrurile cu adevărat importante din viața noastră ne par adeseori puține, precum puține sunt cele cinci pâini din Evanghelie în fața mulțimii de oameni. Tentația este de a abandona misiunea primită și planul lui Dumnezeu, precum ucenicii de astăzi, recurgând la o soluție ieftină și la o logică umană. Atunci când oamenii vin să primească hrana Cuvântului lui Dumnezeu, apostolii disperați și neputincioși vor să-i trimită înspre vechea lor mâncare. Adevărata problemă însă nu e una a cantității, ci a calității, fiindcă hrana acestei lumi este cea a banchetului lui Irod. Și așa cum banchetul neascultării al lui Adam și al Evei se încheie cu darul perfid al șarpelui, moartea, la fel și cel de la palatul lui Irod se încheie cu decapitarea lui Ioan Botezătorul. Avem așadar o pâine și un banchet ce dă viață și un alt banchet cu o altă hrană dătătoare de moarte. Primul pare să se desfășoare în deșert, însă prin Cuvântul lui Dumnezeu pustiul se transformă în Rai și abundență de viață. Al doilea pare să aibă loc într-un palat, însă porțile lui se deschid înspre nicăieri.
Ca și creștini, la fiecare Sfântă Liturghie ni se oferă Trupul și Sângele Domnului. Să-i cerem ajutorul Sfintei Fecioare Maria, în această zi de sărbătoare, pentru a ne apropia de aceste cerești odoare întotdeauna cu dragoste și credință, fiindcă prin ele, deșertul din sufletul nostru se transformă încontinuu în Rai dătător de viață, iar puținele noastre daruri și talente, în abundență și binecuvântare pentru noi și semenii noștri.

PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla