PÂINEA VIEŢII

Pâinea este alimentul de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină de grâu, orz sau secară şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor. Cuvântul pâine provine din latinul „panis”. Dar este scris că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu”(Lc.4,4). Aceasta este una din marile posibilităţi pe care le oferă credinţa creştină de a oferii pentru oameni nu numai hrana materială ci şi hrana spirituală, care se concretiză în Taina Sfintei Euharistii instituită de Mânuitorul Isus la Cina din Urmă.

Dar această taină nu a apărut aşa dintr-o dată pe un teren gol, ci a fost precedată de câteva evenimente care au avut menirea să pregătească şi să încununeze de acest mister, astfel:

1 - în timpul peregrinării izraeliţilor prin deşert timp de patruzeci de ani au mâncat Mană Cerească despre care Moise le-a spus: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi” (Ex.16,15). Nu este important să definim acest aliment, ci importantă este valoarea lui simbolică şi caracterul lui misterios. Dumnezeu a pus la încercare pe poporul Său dar nu l-a lăsat să moară de foame (Ex.16,4). Mana trebuia consumată fără a păstra rezerve pentru ziua următoare, ca semn al încrederi în Cel care a dat-o şi care o va da în fiecare zi. Faptul este simbolic şi pentru noi: să nu fim preocupaţi numai de hrana trupească, ci să avem încredere în cele ce vin din cer, în Cuvântul lui Dumnezeu;

2 – înmulţirea pâinilor şi a peştilor pentru a sătura mulţimile care–L urmau pe Isus. Cu numai cinci pâini de orz şi cu doi peşti Isus a săturat cinci mii de bărbaţi iar din fărâmiturile pe care le-au adunat ucenicii Lui s-au umplut douăsprezece coşuri. Au mâncat Pâinea lui Dumnezeu „care Se coboară din cer şi care dă viaţă lumii”. Isus a explicat că adevăratul sens al înmulţirii pâinilor constă mai degrabă în înmulţirea credinţei şi săturarea mulţimilor mai întâi cu hrana spirituală şi apoi cu cea materială. În acest sens Isus zice: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în mine nu va înseta niciodată” (In.6,9-13,33-35).

Adevărata pâine venită din cer şi pe care o primim prin credinţă este însuţi Isus Cristos „Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată ” (In.6,32). Trupul lui Cristos a fost dat „nu spre judecată sau spre osândă, ci pentru vindecarea sufletului şi a trupului” : „Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”(In.6,51)

Isus a instituit Sacramentul Sfintei Euharistii prin rugăciunea de mulţumire şi de binecuvântare a pâinii şi vinului, acţiuni prin care a prefăcut pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Său ca jertfă de mulţumire şi de recunoştinţă adusă Tatălui şi pe Sfânta Cruce spre răscumpărarea neamului omenesc zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu carele pentru voi se frânge, spre iertarea păcatelor. Beţi dintru acesta toţi acesta este Sângele Meu al Legii celei noi carele pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”; „aceasta să o faceţi spre pomenirea mea”.(Mt.26,26-28;Mc.14,22-23;Lc.22,19-20). Prin Sfânta Taină a Euharistiei Biserica actualizează, în mod sacramental, opera de ispăşitoare şi de răscumpărătoare a lui Isus Cristos, săvârşită în jertfa Sa.

În unire cu Isus de la Cina de Taină şi cu Cel de pe Cruce, Biserica, săvârşind azi Euharistia pe altare prin intermediul puterii preoţeşti, aduce o jertfă de mulţumire lui Dumnezeu pentru iubirea Sa faţă de oameni, o jertfă de ispăşire a păcatelor prin celebrarea morţii şi învierii lui Dumnezeu, în amintirea pecetluirii Noului Legământ cu Tatăl ceresc, devenit, prin împăcare şi înfiere, Părintele tuturor oamenilor.

Acest mister al aplicării roadelor Jertfei de ispăşire şi de împăcare, ni se comunică, ni se împărtăşeşte, odată cu viaţa lui Cristos înviat, atunci când ne cuminecăm cu Preasfântul Trup şi cu Preascumpul Sânge al lui Cristos, semn viu al unirii noastre cu El. Întru această unire cu Isus se clădeşte Biserica spirituală, trupul mistic al lui Cristos ale cărui mădulare suntem pentru că: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (In.6,56), Pâinea este una iar noi toţi suntem un singur Trup, fiindcă suntem părtaşi la acea Pâine care poate lua forma azimei sau a pâinii dospite.

La Sfânta Liturghie, nu se repetă ci, în mod tainic, mereu este reactualizată Jertfa lui Cristos. Trupul şi Sângele său devenind, o prezenţă reală, actuală şi vie în noi, ca hrană sufletească sub forma Pâinii şi a Vinului. Misterul de nepătruns care are loc prin cuvintele şi puterea care s-a dat preotului: sub ochii noştri, se transformă substanţa pâinii şi a vinului în substanţa Trupului şi a Sângelui lui Cristos, păstrându-li-se forma. Realitatea acestei transformări a fost confirmată prin mai multe miracole de natură să-i convingă de autenticitatea Prefacerii pe cei care se îndoiau.

Cuminecându-ne cu Pâinea de taină a Liturghiei euharistice, creştinii primim acest semn şi dar din partea lui Dumnezeu mărturisind credinţa în Cuvântul coborât din cer şi întrupat.

Măgeruşan Ioan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]