CARDINALUL DR. IULIU HOSSU ÎN AMINTIREA CONTEMPORANILOR

Înalt Prea Sfinţia Sa Cardinalul Dr. Iuliu Hossu s-a născut la data de 30 ianuarie 1885 într-o familie de preot greco-catolic, în localitatea Milaşul Mare din actualul judeţ Bistriţa Năsăud .

Şcoala primară a urmat-o în satul natal la Şcoala Poporală Confesională Greco Catolică. A urmat apoi, primele trei clase de studii gimnaziale la Gimnaziul Luteran German din Reghin. Clasa a patra gimnazială a urmat-o la Gimnaziul Romano Catolic Maghiar din Târgu Mureş. Studiile liceale le-a făcut la Gimnaziul Superior Unit Român din Blaj .

A făcut studii teologice superioare la Colegiul De Propaganda Fide din Roma unde a obţinut, în anul 1906, titlul de doctor în Filosofie iar în anul 1908 titlul de doctor în Teologie .

Revenit în ţară ocupă diferite funcţii bisericeşti .

În anul 1913 a fost numit profesor la Catedra de Studii Biblice a Academiei de Teologie Română Unită, nou înfiinţată la Lugoj. În urma decesului Episcopului Vasile Hossu la 3 martie 1917, Dr. Iuliu Hossu a fost numit, prin decret imperial, Episcop al Diecezei Gherla .

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, pe Platoul Romanilor ( Câmpul lui Horea ) în faţa a cel puţin o sută de mii de participanţi, constituiţi în Marea Adunare Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, Î. P. S. Sa Episcopul Dr. Iuliu Hossu a citit Declaraţia de Unire.

În cuvântarea rostită înainte de citirea Declaraţiei de Unire, printre altele a spus : ”De acum, o Românie Mare întemeiată pe Dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său. Cântarea noastră de biruinţă să fie cântarea neamului, pe calea lungă şi grea a veacurilor. Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate în veac, şi cuvântul Tău adevărul.”

Ales, la 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional Român alături de episcopul ortodox Miron Cristea, Alexandru Vaida Voievod şi Vasile Goldiş, a prezentat Regelui Ferdinant la Bucureşti Hotărârea de Unire.

L-a preocupat mult păstorirea Eparhiilor de Gherla şi de Cluj Gherla şi în mod special situaţia şcolilor confesionale, Academia Teologică, Şcolile Normale de învăţători şi învăţătoare, cărora le-a asigurat localuri proprii, corespunzătoare

În timpul ocupaţiei hortiste episcopul Dr. Iuliu Hossu a rămas în Ardeal spunând :

„Păstorul cel bun îşi cunoaşte oile, le iubeşte şi-şi pune viaţa pentru ele .”

Ca şi episcopul ortodox Miron Colan Nicolae, a luptat pentru drepturile românilor, protestând direct la prima întâlnire cu primul ministru Teleky împotriva atrocităţilor săvârşite de hortişti în Transilvania, vremelnic ocupată.

În anul 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Dar comuniştii, unii dintre ei aduşi de tancurile sovietice, acaparau din ce în ce mai mult puterea în România, executând cu multă slugărnicie dispoziţiile Moscovei. „Deosebit de violentă a fost represiunea diferitelor biserici; cea ortodoxă a fost complet aservită statului prin numirea unui patriarh simpatizant comunist, apoi prin naţionalizarea proprietăţilor ei şi prin epurarea clerului de toate elementele nedorite. Preoţii ortodocşi vor alcătui de altfel, una din categoriile cele mai numeroase de deţinuţi politici.

Celelalte biserici şi confesiuni au avut parte de o soartă similară, uneori chiar şi mai tragică. Biserica greco catolică, de pildă, a fost obligată să se unească cu cea ortodoxă, toţi cei cinci episcopi ai ei fiind arestaţi; patru vor muri în închisoare împreună cu 600 de ierarhi.” 2

Arestat la 28 octombrie 1948, episcopul Iuliu Hossu, a fost dus la Dragoslavele şi depus la palatul de vară al Patriarhiei, alături de ceilalţi episcopi greco-catolici.

De aici, în luna februarie 1949, au fost transferaţi la Mânăstirea Căldăruşani unde au rămas până în luna mai 1950, când au fost duşi la penitenciarul din Sighetu Marmaţiei, unde au fost supuşi unui regim de exterminare prin înfometare, umilire, agresiune fizică.

În anul 1955, împreună cu alţi doi episcopi supravieţuitori Alexadru Rusu şi Ion Bălan, a fost dus la Curtea de Argeş. Apoi episcopilor Alexandru Rusu şi Ion Bălan li s-a fixat domiciliu obligatoriu.

În anul 1956 a fost mutat la Mânăstirea de Maici Ciorogârla, apoi la Mânăstirea Căldăruşani , unde a rămas până la sfârşitul vieţii .

La 28 aprilie 1969, Consistoriul Papal l-a numit cardinal „in pectore”, fiind primul cardinal român provenit dintr-o biserică românească.

„Aici (Mânăstirea Căldăruşani-n.a. ) a primit vizita emisarului papal Giuseppe Chelli, care i-a adus vestea promovării , cardinal „in pectore”, de către Papa Paul al IV-lea. Invitat să plece la Roma a refuzat să-şi părăsească ţara fără posibilitatea de a reveni. Preşedintele Departamentului Cultelor, Gheorghe Nenciu, aştepta afară, curios să afle hotărârea Episcopului. Când s-a deschis uşa l-a întrebat:

-Înalt Preasfinţite, v-aţi înţeles ?

-Da. Ne-am înţeles, răspunde Episcopul dârz şi hotărât. Rămân aici.

-Noi nu avem ce face în ţară cu un Cardinal, replică preşedintele.

-Treaba dumneavoastră, răspunde Episcopul, rămân aici în ţara mea, în mijlocul poporului meu, să împărtăşesc soarta fraţilor mei, a preoţilor şi credincioşilor mei. Nu-i pot părăsi.” 3

2 Georgescu Vlad . Istoria românilor de la origini până în zilele noastre .Editura Humanitas Bucureşti , 1992 , p.

258 ,259.

3 Prunduş Augustin Silvestru . Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma . Casa de Editură Viaţa Creştină ,

1998 . p. 37.

Ca şi în anii 1940 a refuzat să părăsească definitiv ţara, sfidând insistenţa autorităţilor comuniste, dar cinstind şi acum afirmaţia „Păstorul cel bun îşi cunoaşte oile , le iubeşte şi îşi pune viaţa pentru ele.”

A încetat din viaţă la Spitalul Colentina din Bucureşti, avându-l la căpătâi pe Mitropolitul Alexandru Todea, căruia i-a încredinţat să comunice tuturor celor care l-au prigonit, că i-a iertat. A fost înhumat a doua zi într-un mormânt provizoriu, în cimitirul Bellu Catolic. În data de 7 februarie 1982, osemintele i-au fost deshumate şi reînhumate în acelaşi cimitir, într-un mormânt nou.

În anul 1942, când s-au împlinit 25 de ani de când a devenit episcop al Diecezei de Gherla, în publicaţia Săptămâna al cărui director şi redactor responsabil era părintele Ion Costan, în numărul 473, anul XV, duminică 22 Noembrie 1942, era publicat, pe prima pagină articolul „Omagiu”. Redăm prezentarea făcută la începutul acestui articol.

„Închinăm acest număr Î. P. S. Sale Dr. Iuliu Hossu, Arhiereul Neamului, Arhiepiscopul

Bisericii Române unite, Episcopul realizărilor, Vlădica vizitaţiunilor catolice, Propovăduitorului Cuvântului divin, Luminătorului şi mângăetorului de suflete, Alintătorului bolnavilor, Încurajatorului răniţilor, Părintele tineretului şi al copilaşilor, Cunoscătorului şi cercetătorului tuturor satelor, Sufletului strălucitor prin care străluceşte sufletul neamului român unit, cu prilejul jubileului împlinirii a 25 de ani de Episcopat, în 21 Noembrie 1942, urîndu-i din suflete de fii: Întru mulţi ani Dispunătorule Sfinte.”

O asemenea personalitate a unuia din cei mai buni fii ai poporului român a rămas puternic întipărită în amintirea contemporanilor. Redăm spicuiri din amintirile a trei doamne care, în copilărie sau tinereţe, l-au cunoscut pe Înalt Preasfinţitul Cardinal Iuliu Hossu .

Este vorba de Văcariu Maria născută la data de 4 aprilie 1912 în localitatea Monor, judeţul Bistriţa Năsăud, absolventă a Liceului Grăniceresc Năsăud, Sârbulescu Otilia născută la data de 21 iunie 1928, la Curtea de Argeş, judeţul Argeş absolventă de liceu, Şincai Eugenia născută în anul 1918 la Suarăş, judeţul Cluj, condamnată de comunişti prin sentinţa nr. 1641/1949 a Tribunalului Militar Cluj, sub acuzaţie de uneltire contra ordinii sociale comuniste, ca făcând parte din organizaţia anticomunistă „Partizanii Regelui Mihai”

Atunci când l-au cunoscut pe Înalt Prea Sfinţia Sa episcopul dr. Iuliu Hossu erau la vârsta copilăriei sau adolescenţei. Impresionate de personalitatea Înalt Prea Sfinţiei Sale, de felul cum păstorea credincioşii veghind, deseori în vremuri potrivnice, la păstrarea fiinţei naţionale, amintirile lor curate, luminoase, răzbat până în zilele noastre.

Despre Înalt Prea Sfinţia Sa Cardinalul dr. Iuliu Hossu s-au scris şi se vor mai scrie numeroase cărţi . Alături de aceste cărţi amintirile celor trei doamne vin ca un pios omagiu adus marelui român Înalt Prea Sfinţiei Sale Cardinal Dr. Iuliu Hossu.

Redăm grupate pe teme spicuiri din aceste mărturii.4

Părintele tineretului şi al copiilor.

„La intrare, treceam prin faţa sa pentru că era acolo pe bancă. Îl salutam şi mă oprea întotdeauna şi mă întreba de toate, cum mă cheamă, dacă sunt cuminte, dacă îmi place la şcoală , dacă mă duc la biserică, dacă ştiu să mă rog. Mi-a dat cărticele de rugăciuni şi o cruciuliţă… Eu m-am bucurat mult de toate acestea ca toţi copiii. Îmi spunea să vii şi mâine să te joci cu copiii mei. Să nu-i laşi să facă rele. Promiteam, dar nu mă lăsa mama în fiecare zi . Îmi spunea că îl deranjăm şi nu-i frumos. Dar careva din băieţi venea după mine şi iar mergeam la joacă. Într-o zi m-a întrebat: de ce nu ai venit. I-am spus ce a zis mama. Spune-i mamei tale că eu iubesc copiii şi îmi place să-i văd cum se joacă .” (Sârbulescu Otilia)

…………………………………………………………………………………………………

Iubea copiii noi simţeam asta şi părea mereu îngrijorat să nu păţim ceva în joaca noastră .(Otilia Sârbulescu )

După ce a ajutat-o să-şi găsească o slujbă Î.P.S. episcopul Dr. Iuliu Hossu o anunţă , cu mult tact pedagogic că se va interesa în continuare de evoluţia ei.” Dacă vin la institut o să mă interesez cum te porţi. Dacă eu cunosc pe tătucul tău care este diacul meu cel mai simpatic cred că nu o să mă înşel.”(Văcariu Maria )

Îl vedeam ca pe un părinte.(Şincai Eugenia)

Cunoscătorul şi cercetătorul tuturor satelor.

Nu a fost sat din episcopie care să nu fi fost vizitat de Î.P.S. Sa episcopul Dr. Iuliu Hossu.

În perioada grea a ocupaţiei hortiste Î.P.S. Sa episcopul Dr. Iuliu Hossu prin vizitele pe care le făcea în satele din eparhia pe care o păstorea întreţinea aprinsă flacăra speranţei. În această perioadă a vizitat localităţile Nădăud, Bistriţa, Mocodul, Budacul, Monorul, localităţi care astăzi sunt cuprinse în judeţul Bistriţa Năsăud .

„ Vai ! Nu ştiu cum arată Monorul acum. Atât de frumos era portul la noi în sat! Absolut!

Când venea episcopul nu ştiu câţi băieţi, îmbrăcaţi cu cele mai frumoase costume, se duceau călări să-l întâmpine. Şi preotul se ducea cu caleaşca în dealul Şieuţului.Caii aveau covor peste ei cu ciucuri .

Aici în capul satului era poartă mare, mare, împodobită cu frunze de ştejar. Îl întâmpina tot satul. Nu rămânea acasă nimeni, nici tânăr nici bătrân. Atât de frumoşi erau toţi şi bătrânii şi cei tineri. Era mare, mare sărbătoare.” (Văcariu Maria ) .

„Când venea la noi în sat toată lumea îl întâmpina de la mic la mare. Îi aducea cu carul cu boi. Da aşa frumos era împodobit carul . (Şincai Eugenia).

Luminătorul şi mângâitorul de suflete

„Apoi l-am văzut la Nicula. Eu am fost la Nicula de zece ori. La fiecare Sfântă Marie. Cât am putut m-am dus la Nicula şi mama mea şi eu. Pe jos, pe scurtătură ne duceam. Pe la Uila prin pădure şi apoi pe poteci până la Nicula. Veneau şi de la Baia Mare pe jos. Ştiţi cum veneau pe jos? Cu crucea cea mare veneau de la Baia Mare. Odată era căldura aia de august. Atâta predica de frumos în arşiţa aia a soarelui că te şi mirai cum de putea. (Văcariu Maria )

“Ştia să asculte pe oricine .” (Sârbulescu Otilia)

“În familia preotului (preotul din Milaş unde adesea poposea Î.P.S.Sa episcopul Dr Iuliu Hossu n.a.) se obijnuia vara, ca la ora 4p.m. să servească o gustare pentru copii . Trebuia să particip şi eu .Venea şi dânsul şi preotul şi doamna preoteasă . Mai întâi chiar dânsul rostea o rugăciune şi apoi ne explica de ce trebuie spusă. La fel era şi la sfârşitul mesei .

Omul.

“Mie îmi plăcea , mă bucuram să-l întâlnesc, avea o blândeţe în vorbă, un chip frumos şi niciodată trist. (Otilia Sârbulescu ).

“Un om aşa de frumos! Exact aşa arăta cum îl vedeţi în poza asta. Eu numai aşa l-am cunoscut . Niciodată nu

l-am cunoscut bătrân. (Văcariu Maria ).

………………………………………………………………………………………………

“A fost un mare preot şi un mare patriot “.(Văcariu Maria).

“Când s-a aflat că a fost arestat ne-am întristat şi ne-am cutremurat.”(Şincai Eugenia).

Istoria acestei ţări va aminti întotdeauna faptele şi suferinţele acestui mare fiu al poporului român Î.P.S. Sa Cardinalul Dr. Iuliu Hossu .

Cât de frumos exprimă acest adevăr cuvintele doamnei Văcariu Maria, la venerabila vârstă de 97 de ani : “Şi-l rog pe Dumnezeu să picure din harul cu care a fost binecuvântat de Dumnezeu “.

BIBLIOGRAFIE.

1. Pr. Dr.Bota M. Ioan-Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii Româneşti ; Casa de Editură Viaţa Creştină Cluj-Napoca-1994 .

2. Georgescu Vlad-Istoria românilor . De la origini pînă în zilele noastre .Editura Humanitas , Bucureşti-1992.

3. Cardinal dr. Hossu Iuliu-Memorii ;Casa de Editură Viaţa Creştină , Cluj-Napoca , 2003 .

4. Ionescu Zicu-Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.Ctitorii exterminaţi în puşcării.În volumul Experimentul Piteşti ;Comunicări prezentate la Simpozionul PERT 05 , Piteşti-23-25 septembrie 2005; Fundaţia Culturală Memoria ;Filiala Argeş

5. Ionescu Zicu-Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist . În volumul Experimentul Piteşti ; Comunicări prezentate la Simpozionul PERT 07 ;Pireşti-05-07

Octombrie 2007 ; Fundaţia Culturală Memoria ; Filiala Argeş .

6. Prunduş Aug.Silvestru-Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma ;

Casa de Editură Viaţa Creştină Cluj-Napoca-1998.

7. Raţiu Alexandru-Persecuţia Bisericii Române Unite ; Editura Imprimeriei de Vest ;

Oradea -1994 .

8. Raţiu Alexandru-Biserica furată ; Editura Argus , Cluj-Napoca -1990.

9. Rus Viorel-Rezistenţa anticomunistă în judeţul Bistriţa-Năsăud ,Editura Ioan Cutova ,

Bistriţa , 2005.

10. Totir Constantin-Catalogul dascălilor şi învăţăceilor ucişi în lupta împotriva comunismului .6 martie 1945-16 decembrie 1989-.Editura George Coşbuc , Bistriţa , 2004

11. Vasile Cristian-Biserica Română Unită (Creco-Catolică) în primul an de după desfiinţare . În volumul. Analele Sighet 7 ,Anii 1949-1953 ,Mecanismele terorii , Fundaţia Academia Civică , 1999 .

12. Săptămâna ,gazetă politică săptămânală , director şi redactor responsabil Păr. Ion Costan ;Anul XIV Nr. 401 Duminică 6 iulie 1941 ; Anul XV Nr. 473 Duminică 22 Noembrie 1942 ;Anul XVI , Nr. 479 Duminică 3 Ianuarie 1943. Arhivele Naţionale Ale României ,Direcţia Bistriţa Năsăud.Biblioteca .