Constantin Totir, Din dragoste pentru România. Credință, iubire, speranță. Portrete, amintiri, documente

,,Cartea prezintă schițe biografice, amintiri și documente despre cetățeni români care au manifestat credință față de România, iubire față de neamul românesc și speranță față de viitorul acestuia.” ( Constantin Totir )

După lectura cărții profesorului Constantin Totir, ,,Din dragoste pentru România. Credință, iubire, speranță. Portrete, amintiri, documente” ( Editura ,,Napoca Star”, 2019), îmi venea să-i schimb titlul astfel: ,,Din dragoste pentru adevăr”. Acesta este scopul volumului, recuperarea memoriei, a adevărului despre un timp ținut până nu demult sub obrocul istoriei, despre personalități a căror menire benefică pentru țara noastră a fost anulată prin interzicere de către mai marii epocii comuniste.

Autorul îmbină paginile de mărturii de istorie orală, cu cercetarea și scoaterea la lumină a documentelor de arhivă, recurge la presa vremii, ziarele ,,Gazeta Bistriții” și ,,Săptămâna” pentru a ne aduce în față, după cum mărturisește, ,,schițe biografice, amintiri și documente despre cetățeni români care au manifestat credință față de România, iubire față de neamul românesc și speranță față de viitorul acestuia”.

Cartea se deschide cu o prezentare a vieții și a personalității Cardinalului Iuliu Hossu. Apelând la mărturiile a două persoane, Otilia Sârbulescu și Maria Văcariu, sunt redate câteva ,,Amintiri despre Cardinalul Hossu”. Otilia Bărbulescu îl cunoaște pe viitorul Cardinal la Milaș, în anii copilăriei. I-a rămas în memorie ca ,,un bărbat frumos, bun și blând cu multă înțelepciune în tot ce spunea, cu o vastă cultură”. Maria Văcariu este impresionată de predicile Episcopului de la Nicula.

În capitolul cel mai consistent se  consemnează ,,Viața și activitatea Cardinalului Iuliu Hossu oglindită în paginile ziarelor bistrițene Gazeta Bistriții și Săptămâna”.

Cele două publicații acordă spații largi activității înaltului prelat: obișnuitele ,,vizitațiuni canonice” la Năsăud, Bistrița, Mocod, Rebrișoara, Nepos, Feldru, Șieu-Măgheruș, Ragla, Budac, cele prilejuite de sfințirea bisericilor din Bistrița-Bârgăului, Albeștii- Bistriții, a unei mănăstiri în Fiad, pastoralele de Înviere ( 1941, 1943 ), ,,De Postul Mare” (1943), apelul Episcopului Iuliu Hossu pentru ajutorarea sinistraților din Năsăud, în urma unui incendiu devastator  (1927), comentarii despre discursul senatorului Iuliu Hossu în Senatul României (1929) referitor  la ,,înfăptuirea unității religioase”.

Amplu relatată este aniversarea a 25 de ani de episcopat, Iuliu Hossu fiind numit ,,Episcopul realizărilor”. Se publică felicitarea Papei Pius XII (1942) adresată Episcopului Iuliu Hossu, cu prilejul jubileului împlinirii a 25 de ani în fruntea Episcopiei de Cluj-Gherla.

Emoționante sunt relatările despre prezența Episcopului ,,între concentrații și răniții români din Budapesta” (1943), despre liturghiile acestuia în catedrala ,,Sfânta Ana” (1943) și la Spitalul militar-central, întâlnirea lui cu studenții români care studiau la Budapesta.

Republicarea acestor articole din cele două ziare bistrițene este importantă mai ales pentru generațiile care n-au cunoscut istoria adevărată, o istorie ascunsă în anii comunismului, o istorie care este încă puțin agreată de cei care mai mustesc în nostalgiile epocii comuniste.

            Profesorul Constantin Totir mai prezintă în acest volum și ,,Organizația anticomunistă Liga Național Creștină numită și Garda Albă”, înființată de Bodiu Leonida în 1948. Descrie destinele tragice ale ,,Martirilor din Dealul Crucii” (Pr. Rus Vasile), Leonida Bodiu, Burdeț  Ștefan Ioan, Dumitru Toader, asasinați în 24 iunie 1949, reînhumați în Bistrița cu onoruri militare în 2009, prin grija istoricului Marius Oprea.

Tot spre neuitare, galeria opozanților regimului comunist este completată cu chipul unor învățători, ,,dușmani ai poporului”: Brăescu Smaranda (Hânțești), Hodoș Mariana (Tureac), Totir (Serafim) Nicolița (Mehedinți), Stănescu Petre (Prahova), Totir I. Dumitru (Mehedinți), Faliboga Ioan (Botoșani), studentul basarabean Negrea A. Ștefan, coleg de celulă la Ministerul de Interne cu scriitorul Paul Goma.

În memoria tatălui său, Constantin Totir selectează în ,,Anexe” câteva articole publicate de acesta în ,,Revista Asociației Învățătorilor din județul Mehedinți”, chiar și un text literar, ,,Ioana”.

Ca o ,,mănușă” pentru ideea mea de a schimba titlul acestei cărții, ultimul capitol al ei se întitulează ,,Romulus Rusan un mare luptător pentru adevăr”. Biografia lui Romulus Rusan este completată cu lista lucrărilor sale. Este evidențiată implicarea civică a scriitorului Romulus Rusan, contribuția lui la realizarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet și a activităților organizate de acesta.

Cartea conține multe poze, documente, un tabel cu învățătorii opozanți ai regimului comunist. Ea are meritul  de a ridica vălul de uitare aruncat de o epocă revolută peste faptele unor personalități care au marcat istoria plaiurilor noastre oferind, mai ales tinerilor generații, modele de iubire de țară și de adevăr.