140 de ani de la nașterea Cardinalului Iuliu Hossu

Și tatăl meu ar fi plâns!

Episcopul, apoi Cardinalul Iuliu Hossu „a optat pentru martiriu pentru că a refuzat să se desprindă de Roma și a refuzat să pună capăt martiriului pentru a rămâne acasă alături de cei pe care prin suferință și în suferință îi păstorea.” (Ana Blandiana)

În 30 ianuarie 2025, în jurul orei 16, am găsit pe Facebook (pe telefon), cuvântarea poetei Ana Blandiana, întitulat „Cardinalul Iuliu Hossu, ca simbol”, rostită cu ocazia „Anului Cardinal Iuliu Hossu”, la împlinirea a 140 de ani de la nașterea Fericitului Martir, în Aula Academiei Române, miercuri, 29 ianuarie 2025.

Am citit textul cuvântării și fiindcă mă aflam în prezența a mai multor persoane, la o masă, mi-am pus palma stângă peste ochi și am plâns, cum s-ar zice, mai mult în mine. Mi s-a întâmplat asta fiindcă mă gândeam la tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean. Dacă ar  fi trăit sunt sigur că ar fi plâns și el, emoționat mi-ar fi spus că citind cuvântarea, a simțit că retrăiește momentele în care Episcopul Iuliu Hossu i-a pus palmele peste capul lui, atunci când l-a hirotonit ca preot.

Cuvântarea Anei Blandiana este   unul dintre relevantele elogii la adresa lui Iuliu Hossu și a Bisericii Blajului, în mod indirect. Tata ar mai fi adăugat: „-Măi copile, să știi că de azi încolo, cât voi mai trăi, o voi pomeni pe Ana Blandiana  în liturghiile mele.” Știa tata multe despre poeta Ana Blandiana, despre cele trei perioade de interdicție ale ei, de a publica, l-a savurat pe „eroul” său Arpagic. Toate acestea le-a aflat dintr-o sursă „autorizată”, postul de radio „Europa Liberă”. Tot de acolo i-a venit și imboldul de a-mi cere o carte cu poezii a poetei. I-am dat volumul  antologic „Poezii” (1988). Tata ar fi plâns de bucurie, constatând că poeta rostește cuvinte atât de „calde”,  despre Fericitul Martir Iuliu Hossu, despre Biserica lui Inochentie Micu Klein. Mi-ar fi reamintit de spusele profetice ale Episcopului,  care i le-a adresat, când l-a vizitat la Mănăstirea Căldărușani: „-Îți spun ție, Grigore și transmite și preoților și credincioșilor noștri, că Dumnezeu va ridica piatra de pe mormântul Bisericii noastre.”

Îmi aduc aminte, că în februarie 1990, un bun prieten, preot ortodox, îmi spunea că tatăl meu  ar fi dus-o foarte bine, dacă nu ar fi fost așa de „nătâng”. Toată drama Bisericii Române Unite cu Roma (BRUR), implicit și a părintelui meu, era redusă de amicul meu, la o atitudine de „nătângeală”.

Cuvântarea Anei Blandiana se întitulează „Cardinalul Iuliu Hossu, ca simbol”. În  incipitul ei , poeta evidențiază ,,caracteristica” unui simbol: „capacitatea...de a se actualiza mereu...în noile matrice ale timpului.”

Privind diacronic și sincronic, Cardinalul Iuliu Hossu a fost „simbolul asumării”, într-o dublă perspectivă: „a refuzat să se desprindă de Roma”, preferând „martiriul”, continuându-l, pentru „a rămâne acasă alături de cei pe care prin suferință și în suferință îi păstorea”,în mijlocul credincioșilor săi, „Cardinal în țundră de oaie.” (Silvestru Aug. Prunduș – OSBM și Clemente Plăianu - „Cardinalul Iuliu Hossu”, Editura „Unitas”, Cluj-Napoca, 1995). 

Voce lui, care a rostit „Unirea” din 1 Decembrie 1918, s-a îmbrăcat în aceeași tărie, când sub „scutul” devizei „Credința noastră este viața noastră”, a refuzat „dezunirea” religioasă cu Roma, prin odiosul Decret 358, lansat, tot în 1 decembrie, 1948.

Privind diacronic, BRUR  a „fost prima instituție românească integrată european și recunoscută ca parte a Europei”, afirmă Ana Blandiana.

Simbolul Iuliu Hossu este actual și în zilele noastre, când fierberea antieuropeană dă în clocot, asociată cu un proputinism care îi cucerește pe unii dintre conaționali noștri.

Ruperea de Roma, desființarea Bisericii Greco-Catolice din România, în 1948, „și compromiterea Bisericii Ortodoxe, obligată să interpreteze rolul călăului.” (Ana Blandiana), au rămas ca „o umbră” peste sufletul poporului nostru, adaugă poeta. „Această umbră dă complexitate și profunzime simbolului pe care îl reprezintă Cardinalul Iuliu Hossu.” (Ana Blandiana), a cărui viață s-a sfârșit „într-o chilie a Mănăstirii Căldărușani a cărei cheie o avea nu, un temnicer în uniformă MAI, ci un călugăr în reverendă cu număr de cod”, concluzionează Ana Blandiana. Călugărul, „starețul mănăstirii Căldărușani, Gherasim Cristea este identificat ca informator cu numele conspirativ, „Ionescu Valentin” („informatorul din dosarul Episcopului Iuliu Hossu cu cele mai multe note informative furnizate”, 46 – Sergiu Stoica - „Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securității”, Editura „Mega”, Cluj-Napoca, 2016, p.87).

Toate  aceste aprecieri referitoare la Cardinalul Iuliu Hossu, vin din partea unei fiice de preot ortodox, tatăl ei trecând prin închisorile comuniste. Omagiul poetei, fondatoarea, împreună cu regretatul ei soț, scriitorul Romulus Rusan, a Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, este emoționant.

Poeta Ana Blandiana ni-l propune pe Cardinalul Iuliu Hossu ca model. El a stat „ca o piatră de hotar la intrarea forțată a României în comunism.” Dacă ne aducem aminte de vechea colecție „Contemporanul nostru”, în care se publicau studii despre operele unor scriitori români, am putea parafraza, „Cardinalul Iuliu Hossu contemporanul nostru”.

Anul Cardinal Iuliu Hossu, „în aceste zile tulburi este un prilej de meditație asupra noastră, asupra capacității noastre de a ne înțelege pe noi înșine, de a ne aduce aminte de unde venim și a ne întreba încotro vrem să mergem”, conchide poeta Ana Blandiana.