Cum a reuşit Attila să-i păcălească pe asasinii bizantini (4)

Solii imperiali au fost ţinuţi sub strictă observaţie şi mu li s-a acordat audienţă decât târziu. foarte. Cînd delegaţia a intrat, de faţă cu toată şefimea barbarilor, nobilul bizantin Maximinus a înaintat şi a rostit salutările de rigoare.

„-Mărite stăpâne al nemaului cutare şi cutare, Stăpânul meu, preacinstitul şi marele împărat al Imperiului nostru, Theodossios, îţi trimite urările noastre de sănătate şi etc., etc.

-Mda...murmură Attiila mârâind şi abia stăpânindu-se. Spuneţi-i că şi eu îi doresc lui la fel (adică cum vrea el să mă omoare pe mine, aşa i-a da Dumnezeu şi lui...n.n.)

Apoi, Attila se întosarse spre Vigilas (cel care, cum spuneam, avea misiunea secretă de a-l asasina) şi cu năprasnică mânie îl lovi cu vorbele:

„-Bestie neruşinată ce eşti! Cum de îndrăzneşti să te arăţi înaintea mea? Crezi vcă nu ştiu eu gândurile voastre despre făţarnica voastră „pace”? De ce nu-mi trimiteţi înapoi fugarii de dincoace de Dunăre. V-am cerut-o şi în scris! ( Este vorba de populaţiile dintre Carpaţi şi Dunăre –Ţara Românească, ce fugeau de groaza hunilor.) Să te duci şi să-mi aduci răspunsul iimperatorului vostru! Şi când vii, să-mi aduci şi pe fiul tău cu tine, să-l cunosc!”

După ce ieşiră bizantinii, Edekon îi ceru ca atunci când va veni de la Constantinopol, să mai aducă 50 de livre de aur, ca să poată organiza assasinarea lui Attila.

Vigilas se duse la împăratul Thoedossius, luă un răspuns cu privire la fugari, nişte promisiuni-acolo şi 50 de livre aur. Când sosi aproape de taberele lui Attila, la Panonicus, fu arestat şi întrebat ce face cu atâta aur? Fu dus înaintea lui Attila şi el şi fiul său şi ceilalţi din delegaţie.