Cununa grâului, dusă cu fală de sălăuance

Meşterul popular Gina Linul, alături de mama Virginia şi de fiica ei au invitat toţi sălăuanii să ia parte la claca de seceriş, la final Cununii Grâului fiind purtată prin Salva, până la casa găzdoaiei.

Obiceiul cununii secerişului cuprinde în structura sa mai multe etape. Mai sătenii s-au adunat în straiul popular la gospodăria Ginei, cu uneltele pentru secerat secere şi furci. În vremurile trecute mai întâi se mergea la camp şi se culegeau câteva spice pentru a vedea dacă grâul este copt. Acestea rămâneau peste an intacte, pentru ferirea de rău a casei. Dorind ca tradiţiile sfinte să nu fie uitate Virginia Linul readuce în atenţia tinerilor obiceiurile ancestrale, care aveau şi un rol sacru.

La secerat nu s-a plecat oricum, ci după ce în ocol a fost un joc, pentru ca lumea să prindă spor. Pe drum s-a cântat, apoi alaiul a ajuns la holdă. Fetele au secerat holda, băieţii au făcut snopii, pe care apoi i-au pus în clăi. Conform tradiţiei, din ultimele spice s-a împletit cununa.

Cele mai faine fete au purtat apoi cununile pe cap către casa gazdei, pe acordurile cântecului Cununii: “Secerat-o fetele/ Holdă ca peretele/ Fetele o secerat/ Ficiorii clăi o-nşârat/ Dragu mi la secerat,/ La cunună de strigat/ Dragu mi la veselie,/ Cununa mândră să fie/ De unde cununa pleacă,/ Rămâne ţarina-ntreagă/ De unde cununa vine,/ Rămân ţarinile pline/ Şi stau clăile pe par/ Ca luminile-n paha/ Deschide, gazdă, şura,/ Că-ţi aducem cununa!/ Deschide, gazdă, poarta, /Că intrăm cu cununa!Cununiţă-nrourată,/ Trebuiu-ai adăpată/ Cu apă de la Ciurgău,/ Cu vin bun din făgădău./ Ia găzduţă, cununa,/ Că-i mare şi tare-i grea”.

De-a lungul satului oamenii au ieşit la porţi şi au udat cununile cu apa, pentru roade bogate şi binecuvântare. Găzdoaia Virginia Linul i-a răsplătit pe secerători cu cu ţuică şi sarmale şi s-a pornit jocul.

Zona Năsăudului constituie un nucleu centralizator al obiceiului. Aici cununa este mai bogată prin dimensiunea mare a împletiturii de spice şi prin frumuseţea cântecelor de cunună ce acompaniază aducerea obiectului ritual. Această datină s-a păstrat într-un cadru amplu ce implică întreaga comunitate sătească, prin iniţiativa Virginiei Linul.