De zece ori dependentă de Bistriţa Folk

Nu e mai niciun secret că îmi place muzica folk, şi abia aştept Bistriţa Folk. Ştie şi Florin Săsărman, pe care îl iau la întrebări încă cu o lună înainte, despre invitaţi şi alte cele.

Nu mai e nici un secret că Bistriţa Folk se organizează undeva spre finele lunii noiembrie, în preajma zilei mele de naştere. Cel mai frumos cadou rămâne festivalul Bistriţa Folk de acum trei ani, care a coincis chiar cu ziua mea aniversară, şi cadoul cel frumos a fost recitalul lui Nicu Alifantis.

Şi anul acesta, am avut Bistriţa Folk. Zece ani. Zece ani de când Florin Săsărman şi invitaţii săi aduc bucurie, dragoste şi speranţă printre bistriţeni.

Poate din cauza asta, în weekendul care tocmai s-a încheiat, într-un loc nou, Sala Polivalentă, peste 1.000 de oameni au cântat, au dansat, peste 1.000 de oameni s-au bucurat.

Poate din cauza asta, sfârşitul de toamnă, începutul de iarnă nu par triste. Cert e că Florin Săsărman şi Bistriţa Folk fac bine la suflet.

Au fost peste şase ore de muzică bună, cu oameni desprinşi dintr-o altă Românie, cu spectatori altfel. În timpul spectacolului, mă gândeam că totuşi mai avem o şansă, dacă peste 1.000 de bistriţeni mai simt, mai respiră altfel.

O sală arhiplină, cu oameni aşezaţi chiar şi pe scări, ca în vremurile vechi. Cu artişti unul şi unul. Cu un Ioan Gyuri Pascu care reuşeşte să te scoată din amorţeala sufletească, cu un Ducu Bertzi perfecţionist, dar copleşit de reacţia sălii, cu o Maria Gheorghiu, la fel de sensibilă şi vocea la fel de curată, cu un luptător, Adrian Ivanitchi, cu suava şi melancolica Nica Zaharia, cu pata de culoare, Patrick O’Mahoney, ai noştri şi doar ai noştri Grupul Arta, cu nelipsitul şi prietenul Vali Şerban, cu o Magda Puskas la fel de altruistă, alături de un Răzvan Crivaci colosal…şi bineînţeles, Pasărea Colibri. Muzici de suflet, artişti care se dăruiesc.

L-am lăsat în cele din urmă pe Florin Săsărman. Pentru că Florin Săsărman e un fericit. Dincolo de profesia de gazetar, el face ceva în plus pentru oameni: le cântă şi le creează prin tot ceea ce face, de la festivalul Bistriţa Folk, la festivalul medieval, o altfel de lume. O lume frumoasă, paralelă celei cotidiene.

Mulţi dintre noi am ajuns la concluzia că nu trăim într-o lume frumoasă. Aşa că fiecare dintre noi se vede pus în postura de a-şi crea o lume paralelă celei cotidiene. O lume în care să uităm de politică, politicieni, promisiuni, necazuri, o lume în care să ne înconjurăm de bine şi frumos. Este o încercare de evadare.

Bistriţa Folk este un astfel de loc, un loc populat de lume ,,normală”. Un loc liniştit, romantic, un loc cu bun gust.

Florin Săsărman a reuşit şi de data aceasta. A reuşit într-o locaţie nouă, mult mai mare, a reuşit fără prea mult sprijin ca în dăţile trecute, a reuşit, pentru că a crezut şi crede în alternativa muzicii folk.

Chiar şi pentru şase ore, cei peste 1.000 de bistriţeni prezenţi vineri seara, la Sala Polivalentă, la Bistriţa Folk Zece, au reuşit să se sustragă realităţilor României actuale, chiar dacă mai devreme sau mai târziu tot acolo se întorc..

Dar, măcar se întorc cu bateriile încărcate…şi-au pus la lucru sufletul, vorba unui cântec semnat Ioan Gyuri Pascu. A fost o seară a încrederii. Au urmat aplauzele şi confirmările şi mulţi oameni care s-au întors la casele lor mult mai ..bine sufleteşte. Un exerciţiu pe care Florin Săsărman şi ceilalţi trebuie să îl repete.

Gala Bistriţa Folk Zece 2011 a fost organizată de Centrul Cultural Municipal Bistriţa şi ASCRIM, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Bistriţa, al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Centrul Judeţean pentru Cultură şi al Direcţiei Judeţene de Sport şi Tineret.