Despre cartea ”Frontiere etnologice”, de Menuț Maximinian

            Menuț  Maximinian, care este un Om cu ochii spiritului deschiși, ne-a dăruit cartea: ”Frontiere etnologice”, editată la Charmides, Bistrița, 2021.

Am desprins din această lucrare aspectul plăcut cum autorul, prin pasiunea sa de  cercetător,  s-a făcut lăuntric una cu acest domeniu: etnologia.

Prin punerea la un loc, în acest volum, a scrierilor unui mare număr de oameni, se vede cum a privit sufletul celorlalți prin sufletul său.

De-a lungul mai multor ani, am urmărit pe cât am putut activitatea Domnului Menuț  Maximinian și am observat cum presimte în toate lucrurile spiritul etern, cum el însuși se simte liber în munca pe care o face, cum,  cu uimire, încearcă să descopere înțelesul lumii în care s-a născut.

Cercetează acest domeniu, și, simțindu-se în armonie cu totul, se  cunoaște pe sine din ce în ce mai mult.  Ocupându-se de a rămâne în atingere cu Universalul, își poartă conștiința dincolo de eul său, merge în locuri sfinte, în locuri vechi și sufletul său se unește cu sufletul lumii.

Așa a putut să realizeze, prin iubirea sa înțelegătoare față de cultură, față de Adevăr, această operă, ce îmbrățișează oameni și faptele lor, iar cititorii pot să își hrănească sufletul cu bucuria unor cunoștințe despre care, unii dintre ei nu mai auziseră.

Așa este cazul cititoarei ce sunt. În cazul în care aș aminti aici toate momentele în care am luat cunoștință cu bucurie spirituală și sufletească despre  multe lucruri neștiute până acum, aș scrie multe păagini. Este adevărat că sunt născută și am copilărit pe alte meleaguri, deasemeni, am trăit mulți ani în Sudul Românei și acesta este un motiv de a citi cu o curiozitate aparte astfel de cărți.

Spațiul tipografic mă îndeamnă să amintesc doar câteva din mirările și bucuriile acestei lecturi captivante:

 - Am trăit o mare bucurie să citesc la începutul capitolului: ”Precursori” textul: ”Vasile Alexandri, folcloristul, apărătorul și promotorul poeziilor populare” din care am aflat informații pe care nu le știam.

- Din cuvintele scrise despre Pastoralele Mitropolitului Bartolomeu Anania, remarc, cu bucurie, o mare capacitate de sinteză  a  autorului, Menuț Maximinian.

Am citit la timpul lor, integral, multe din Pastoralele amintite și le apreciez valoarea la fel ca și pe  cele ale altor scrieri din Sfinții Părinți.

-Capitolul: ”Lecturi” m-a surprins cu un text:

”Semnele din vis, o cheie etnologică”, datorită căruia am trăit bucuria să văd, că cineva publică despre faptul că își pictează visele.

Doamne! Tu știi de câte ori am avut vise pe care  aș fi vrut neapărat să le pictez! Și nu le-am pictat!

Deasemeni, am aflat că persoana care își pictează visele este  scriitoarea și criticul literar Irina Petraș, care a scris  o carte despre vise, menționată de Menuț Maximinian:

”Cine dorește s-o cunoască pe Irina Petraș, în toată ”intimitatea” gândurilor ei, trebuie să citească volumul ”Viața mea de noapte. Fragmente onirice”,  Editura  Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, coperta și ilustrația copertei – Laura Poantă, în care aduce în fața cititorilor experiențele trăite în vis.  Ceasurile de noapte se transformă pentru criticul literar în adevărate povești care prelungesc realitatea din spațiul imediat. (...) Irina Petraș scrie despre visele în care apar cărțile, interesant fiind faptul că scriitorul, dar și pictorul, reușesc performanța de a convoca figuri din vise și în timpul  zilei, aici văzându-se și multitudinea de lecturi care i-au conturat criticului literar o personalitate puternică”.

-Minunate informații am citit în textele:

”Familia Regală și tradițiile din Bistrița-Năsăud”; 

”Peste decenii, patru case tradiționale din Spermezeu, donate de episcopul Macarie, vor străjui vatra natală, Muzeul Satului din București, Muzeul ASTRA Sibiu și Muzeul etnografic al Transilvaniei”;

”Dedicație de la Menuț!”; 

”Moș Tănasă Todoran cel din calendar”;

”Balada lui Tănase Todoran”;

”Valeria Peter Predescu și cântecul năsăudean”, ca, de altfel, în întreaga operă:

”Frontiere  etnologice”.

            În activitatea pe care o desfășoară, se vede clar faptul că, Domnul Menuț Maximinian a înțeles faptul că sursa vieții, a puterii de muncă se află înlăuntrul său. El știe că oamenii, circumstanțele exterioare, evenimentele ce apar, îi pot sugera diverse oportunități, nevoi, dar  viziunea, puterea și hotărârea de a răspunde la tot ce apare se află în interiorul său.

Îl felicit pentru că și-a construit un fundament de granit al conștiinței sale și că se bazează pe forțele ce vin de la Mintea Universală, de la Dumnezeu.

Recomand cu căldură  cartea de față, ce are la început un text ce ajută la înțelegerea demersului autorului și incită la lectură, intitulat: ”Despre frontierele etnologiei.  O posibilă deschidere”, semnat de Doamna Prof. Dr. Otilia  Hedeșan.