Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Ion Buzaşi: Bucuria lecturii

(după ce am închis cartea Frontiere etnologice de Menuţ Maximinian, Editura Charmides, Bistriţa, 2021)

Scriitorul Menuţ Maximinian îmi face din când în când bucuria dăruirii unor cărţi de poezie, articole de critică literară. Am şi vrut într-o vreme să scriu, după titlul unei poezii de Coşbuc, poet drag nouă celor din mândra Ţară a Năsăudului, poet şi critic, fără a relua firul epic al baladei, ci a prezenta cărţile de poezie, urmate de cele de critică literară.
Dar Menuţ Maximinian este şi un harnic publicist, este puţin spus acest lucru, pentru că este un publicist total, aproape niciunul din geniile publicistice nu a rămas necultivat de pana sa harnică. Ultima carte pe care mi-a trimis-o de curând, „Frontiere etnologice”, nu este numai o carte de publicistică şi, dacă mi s-ar cere să fac o încadrare aproximativă (ca orice încercare), aş zice că este o carte de psihologie culturală cu inserţii de istoria culturii populare, etnologie şi beletristică.
Frontierele etnologice marchează Ţara Năsăudului pe care Menuţ Maximinian o cunoaşte ca puţini alţii din condeierii năsăudeni, o cunoaşte nu numai din scris, ci şi din frecventele sale drumeţii în ţinutul năsăudean, drumeţii făcute aproape totdeauna cu rosturi culturale, la care se adaugă o bogată şi temeinică lectură. Despre această carte s-au scris meritate cuvinte de apreciere de către etnologi şi folclorişti, nu numai năsăudeni, remarcând cu toţii bogăţia şi diversitatea aspectelor sociologice, etnologice şi folcloristice.
Avem un prim capitol de istoria folcloristicii, consacrat unor precursori ca Vasile Alecsandri, cel care prin celebra culegere de „Poezii populare ale românilor” (1852) a arătat bogăţia şi valoarea artistică a acestei „comori naţionale”, urmează, într-un mod cât se poate de firesc, o prezentare a „părintelui şi cobzarului Barbu Lăutaru” ce-a cântat „pe la domnii şi la mândre cununii”, nemurit de bardul de la Mirceşti într-un tablou dramatic, cu versuri din care am citat şi care-i plăceau atât de mult şi lui Eminescu şi le cânta în momentele sale de odihnă sufletească şi dulce amintire a trecutului şi a cântecului popular, aduse în actualitate de figura unui cărturar năsăudean, aproape necunoscut, Vasile. Gr. Borgovan, un mare pedagog, apreciat de Alexandru Odobescu, un memorialist din stripea lui Creangă, autorul unei opere ce reia titlul cărţii humuleşteanului, „Amintiri din copilărie” şi este versiunea transilvană a oricărei vârste fericite, în opera căruia Menuţ Maximinian identifică aspecte etnologice interesante, iar în Pastoralele Mitropolitului-scriitor Bartolomeu Anania subliniază preferinţa ilustrării adevărurilor creştine legate de marile sărbători prin fragmente din frumoasele noastre colinde.
Dintre capitolele cărţii, toate interesante şi bogat informate, pe mine m-a încântat - nu e nicio exagerare – capitolul Portrete, pentru că m-a făcut să retrăiesc emoţiile pe care le-am încercat în vacanţele estivale ale anilor de şcoală primară, gimnazială şi liceu, pe care pe petreceam la Salva, la bunicii mei materni. Aşa am aflat de neînfricatul moş Tănase Todoran din Bichigiu, care înaintea lui Horea îndură supliciul morţii pentru credinţă, evocarea fiind completată de Balada lui Tănase Todoran, culeasă (şi interpretată) de Valeria Peter Predescu. Salva este locul de naştere a unor celebre cântăreţe de muzică populară: Maria Peter, Maria Butaciu, cărora le dedică pagini de evocare emoţionantă. Şi Valeria Peter Predescu poate fi socotită cel puţin în parte „sălăuanca” pentru că „tâna” ei era din satul frumos de pe malul Sălăuţei.
Trebuie să recunosc aceste aprecieri sunt subiective; am retrăit paginile scrise de Menuţ Maximinian care ne arată zestrea moştenită, câtă mai este a folclorului năsăudean, căci unele pagini arată şi o „citadinizare” artificială a satului, a pericolului pierderii acestor frumuseţi ale simţirii şi graiului popular. De aceea, elogiu celor care şi pe străine meleaguri duc „toată zestrea noastră”, cum spune sălăuanca Ica Tomi din Madrid, atenuează mâhnirea noastră, dându-ne speranţa în trăinicia folclorului nostru.
Ion Buzaşi

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5