Iubirea la Cluj

Sandu Frunză e cunoscut mediului cultural cu precădere datorită cercetărilor sale din domeniul filosofiei, comunicării, ori consilierii filosofice. Pro­fesor universitar, director al Journal for the Study of Religion and Theology și autor al unor lucrări relevante în spațiul pomenit (a se vedea, de exemplu: O antropologie mistică (Omniscop, 1996, Eikon, 2016), Iubirea și Transcendența (Dacia, 1999), Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relațională (Dacia, 2001, Eikon, 2016), Fundamentalismul religios și noul con­flict al ideologiilor (Limes, 2003, Școala Ardeleană, 2015), Filosofie și iudaism (Limes, 2006), Dumnezeu și Holocaustul la Elie Wiesel. O etică a responsabilității (Contemporanul, 2010), Publicitatea și administrația publică sub presiunea eticii (Lumen, 2015), Între moartea politicii și moartea lui Dumnezeu. Eseuri despre literatură, religie și politică, (Eikon, 2017), Ești o ființă autentică (Eikon, 2018), Co­municare și consiliere filosofică (Eikon, 2019), Filosofie și comunicare cotidiană (Lumen, 2020), Publicitatea construiește realitatea. Eseu despre ființa umană, religie și publicitate în societatea de consum (Eikon, 2023), Căutarea autenticității în era digitală. Eseuri despre poezie, filosofie și spiritualitate (Eikon, 2023), dânsul și-a surprins în ultima vreme cititorii prin publicarea unor volume de literatură aparte ca mesaj și conținut (de exemplu: Iubirea ca un vis infinit dăruit unei clipe (Eikon, 2023); Dulcea mea toamnă (Neuma, 2024) și Nostalgii (Neuma, 2024).

Intitulat Iubirea la Cluj (Eikon, 2025), cel mai recent text literar al scriitorului vine să invite cititorul la reverie și redescoperirea iubirii ca panaceu universal. Nostalgic pe alocuri, surprins de modul în care iubirea poate să schimbe viața, ori corelându-o cu alte simțăminte, scriitorul reușește să folosească metafora, dar și alte procedee stilistice spre a crea o lume aparte. Poeme precum Singur în fața iubirii (p. 8), vin să-i cânte dorurile, să vorbească des­pre cetatea de pe Someș ca leagăn al celor mai genuine trăiri și al metamorfozei interioare (p. 10).

Spre deosebire de romantici, care preferă nocturnul și spațiul rural, Sandu Frunză imortalizează în poemele sale citadinul și peisajul diurn. Iată un astfel de exemplu:

Orașul / Visul albastru al copilăriei mele/ Orașul / singura realitate pe care / o per­cepeam ca paradis pământesc/ loc al muncii și al iubirii / Deși toată lumea mă asigura / că ceea ce căutam / îmi era oferit / cu deasupra măsură / chiar acolo / la poalele munților/ Trudeam ca un ocnaș / din filmele sud americane / convins că aceasta e calea / spre tărâmul libertății / și al desăvârșirii / Împlinire personală / ce părea un fel de fata morgana / desprinsă din noaptea altcuiva / destinată să fie a mea / Foc din cer am primit / ca un ieșit din întune­ricul pământului / Arderea de tot mi-a fost însoțitoare / ca un înger păzitor”. (p. 11-12).

A nu se crede, însă, că meleagurile natale, cu peisaje de basm, odrăslitoare și ele de suave tresăltări ale inimii, sunt omise. Dimpotrivă, dragostea capătă noi nuanțe atunci când e descrisă prin prisma lor (a se vedea, de exemplu: Fata cu cățelul vesel, p. 36). În plus, Clujul cu dealurile și frumusețile lui, e plasat în raport de complementaritate cu melea­gurile Rodnei.

Poet cu vocație mistică, fin mânuitor al stihuirilor, ancorat în spiritualitatea genuină, filosof și expert în comunicare, Sandu Frunxă reușește în Iubirea la Cluj să ofere cititorilor un adevărat festin poetic, un volum care îndeamnă la lectură, visare cu ochii deschiși, me­ditație, descoperirea polisemiei unui termen intens uzitat precum dragostea. Teleportarea în spații mioritice, ce sunt radiografiate prin ochii orășeanului, ori în cele ale citadinului, devo­rate de către omul de la țară, constituie adevărate atuuri ale unei broderii lirice care se cere descoperită, citită, visată și reluată, constituind un adevărat balsam pentru suflet.