FRONTIERE ETNOLOGICE

          Spicuim din datele biobliografice preliminarii, numai pe cele ce se pretează la profilul volumului de față apărut la Editura Charmides, Bistrița, 2021, cu un „Cuvânt înainte” semnat de Otilia Hedeșan: M. Maximinian, pe lângă multe altele, e și etnolog, realizator de emisiuni la As Tv și Radio Someș, absolvent al Universității „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Litere, secția română-etnologie, membru al Asociației de Științe Etnologice din România și, mai nou, doctorand în aceeași branșă cu tema: „Studii de populație și Istoria Minorităților”, respectiv „Gospodăria țărănească”. Volume înrudite, pe lângă cele de poezie, critică și istorie literară, publicistică literară ș. a.: „Ritualuri de trecere” (în colaborare cu Vasile V. Filip, Editura Eikon, 2012; „În ițari și fără mască”, Editura Uniunii Ziariștilor Profesioniști, 2020; „Poveștile Paștelui. Tradiții vii din Ținutul Bistrița-Năsăud”, Editura Crucea Credinței.

          „Despre frontierele etnologiei. O posibilă deschidere” – prefață prin care etnologul Otilia Hedeșan ne face o orientare sumară, dar necesară cititorilor, semnificația cuvântului „frontieră”, direcțiile majore ale etnologiei actuale, adică studiul unor specii ale culturii orale, practici festive ale comunităților tradiționale precum și cele legate de ocupații tradiționale. Aceste „așa-zise frontiere” ale lui M. Maximinian se întind în peste patru sute de pagini de articole, eseuri, recenzii de carte etnologică, interviuri, crochiuri despre cultura tradițională aflată într-un proces permanent de metamorfoză. Alte date se referă la structura cărții pe secțiuni; se reiterează interesul stârnit și întreținut de M. Maximinian pentru cultura tradițională, în special zona județului Bistrița-Năsăud și Nord-vestul României. În final, se atrage atenția că țăranul de altădată a dispărut, iar cel nou are o altă mentalitate.

Volumul în discuție este structurat în șapte secțiuni: Precursori, Lecturi, Reconstituiri, Aspecte rurale, Atitudini/ Reflecții, Gastronomie și Portrete. Să le luăm pe rând:

          Precursori – Vasile Alecsandri este considerat folcloristul, apărătorul și promotorul poeziilor populare românești; Mitropolitul Bartolomeu e prezentat cu „Pastoralele și cultura populară”; Barbu Lăutaru 240 – Starostele și cobzarul ce a fermecat prin muzica lui de la vlădică la opincă” și a impresionat prin talentul lui nativ; Vasile Grigore Borgovan – „O altfel de abordare pornind din satul bistrițean de acum 150 de ani” (în discuție volumul acestuia „Amintiri din copilărie” apărut la Editura Mega, în 2019, în satul natal Corvinești, dar scris în jurul anului 1920, personajul principal, pe nume Vasilică, ajunge la școli înalte din Viena.

          Lecturi – O serie de articole cu titluri originale dedicate unor opere literare de diverse orientări, dar strâns legate de etnologie: „Frumusețea vorbelor de acasă. Despre antologia gândită de Irina Petraș „Cartea cuvintelor-madlenă”; „O altfel de oglindă a portului popular, albumul „Portul popular năsăudean în fotografiile lui Ștefan Tatay de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean; „Comunicare interculturală în satul românesc”, de Adrian Lesenciuc; „Poveștile de război și durerile de acasă, despre părintele Maxim Morariu și cartea sa: „Țara Năsăudului în timpul Primului Război Mondial”; „Portul popular de la cusutul tradițional la kitsch-ul din magazine sau sufletul meșterilor versus mașinării”; „Virginia Linul, Portul popular năsăudean. Origini, valori, evoluții – din istoricul veșmintelor din Țara Năsăudului –secolul XX”; Semnele din vis - o cheie mitologică, în prezentare, Irina Petraș cu volumul: „Viața mea de noapte. Fragmente onirice”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017; „De la baba descântătoare la e-vrăjitoare și horoscop” de Camelia Burghele – o antropologie asupra naturalului contemporan; „Literatura tradițională din Nord din ultimii 50 de ani” de Andrei Moldovan, în trei volume; „Basmele din ograda bunicilor la reinterpretările urbane – „Basme din Banat” de Otilia Hedeșan și „Banatul multicultural astăzi. Basme și povestiri” de Eliana Popeți; Pâinea noastră cea din etnologie –  e vorba de volumul „Aceea era puterea colacilor. Sărbători trăite, sărbători povestite în localități din județul Bacău”, Petronela Suciu (coord.), 2017; De la colindă la cântecul de Crăciun, în volumul „Elemente mitice precreștine și creștine în colinda românească”, 2016; Tradițiile bârgăuane și… Dracula în Ion Bâcu (John Grimo, Dracula. „Începutul”; Împletitul miresei de la frumusețe ancestrală la modelele de azi, în volumul „Împletitul miresei – un periplu al frumuseții în Țara Oașului” de Mihaela Grigorean; Povești de viață la granița dintre etnologie și literatură – în volumul „Între etnologie și literatură” de Vasile V. Filip; Povestea copilăriei interzise – Aculturație și interculturalitate în cetate, despre monografia: „Românii din Bistrița. Studii, documente, mărturii”, autor, Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu; Cui îi pasă de tradițiile noastre? – despre volumul „Folclor muzical de pe valea Superioară a Șieului și valorificarea lui în școala generală”, autor Mărioara Buzilă.

          Reconstituiri – „Jocul din Bistrița-Năsăud în Cartea Recordurilor” (o bibliografie vastă, lucrări de licență, lista culegătorilor și a informatorilor, ilustrații etc.; „Steagul de nuntă din Țara Năsăudului” (Documentar prezentat generaților următoare de pe vatra Mariei Peter; „Pana de păun de la clopul feciorilor la semnul de intrare al județului Bistrița-Năsăud; „Cununa grâului, purtată după zeci de ani, ca mândrie la Dumitra.”

          Aspecte rurale – „Casa lui Coșbuc și vilele din Hordou de azi” (inaugurarea casei a avut loc în iulie 1905 și placa comemorativă a fost așezată în 14 mai 1922, iar în 4 iulie 1954, se redeschide în totalitate, după ce timp de doi ani s-au făcut reparații capitale); „Dragostea, unul dintre cele mai întâlnite fenomene de aculturație și interculturalitate” (eseu); „Familia regală și tradițiile din Bistrița-Năsăud”; Satul Jeica fără nici un botez, adică din 2006, nu s-a mai botezat nimeni; „Casele Ethnos în pericol (în număr de 5, la: Sebiș, Miceștii de Câmpie, Șintereag, Feldru și Prundu Bârgăului). Peste decenii, patru case tradiționale din Spermezeu au fost donate de episcopul Macarie, ele vor străjui vatra natală la Muzeul satului din București, Muzeul Astra Sibiu și Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

          Atitudini/ reflecții – Dedicații de la Menuț” – „Dragi maneliști din folclor, nu distrugeți tradițiile!” – o pledoarie sinceră pentru autentic; „Să nu uităm de-ai noștri” – autorul e solidar cu românii de pretutindeni; „Graiul dulce de la Diug”; „Cântarea de pe urmă” –remember pios pentru cei plecați în pandemie; „Dorule, din dor făcut” – apologia dorului la români, cuvânt intraductibil în alte limbi; „Sărbătoarea Pascală, o provocare în vreme de pandemie”, „Crăciunul de la bucuria primirii cetei de colindători, la distanțarea „socială”.

          Gastronomie – Sarea și piperul cuvintelor din bucătărie, prezentare de carte: „Bucate din bătrâni. Frazeologie și cultură românească”, de Petronela Savin; „Masa sărbătorilor. Povestea porcului. Crăciunul”, în volumul „Ale porcului” – eseu asupra relației om-animal într-un sat transilvan” de Constantin Bărbulescu; „Rețetele bunicii trecute prin filtrul nutriției”; „Ghidul gastronomic al României, coord. Valentina Iordan, Rețete de casă, Andreea Groza, Rețete de post și sărbători creștine de Maria Cristea Șoimu, Florin Dumitrescu, jurat la Chefi la cuțite; „Liturghia în bucătărie - Simplu și natural – secetele bucătăriei călugărești.”

          Portrete – Moș Tănasă Todoran, cel din calendar, Balada lui Tănase Todoran; Alexandru Misiuga și mitul Dracula – primul baron al casei Dracula; Lucreția Sânmihăian, doinitoarea Văii Țibleșului din Dumbrăvița; Maria Peter – rădăcini sălăuane; Ion Sabadâș, ceterașul Țării Năsăudului; Valeria Peter Predescu și cântecul năsăudean; Ion Conea și cele 400 de cântece; Cornelia și Elvira Botoș și Cununa de pe Someș; George Harosa și povestea Someșului (Beclean); Maria Butaciu și dragostea pentru cântec.

          Meșteri/ meseriași – Dispare simbolul Țării Năsăudului? Ultimul  meșter care știa să așeze pene pentru clopul cu păun a trecut la cele veșnice; Lele Floare, Ultima opincăreasă din Runc; Ana Bodescu, mama țoalelor (membră a Academiei Artelor Tradiționale din România; De la mamă la fiică, o moștenire pentru viitor: Casa Costumului Popular Virginia Linul Cetățean de Onoare al comunei Salva; Lucia Todoran despre lada de zestre (membră a Academiei Artelor Tradiționale din România); Maria Morar, preoteasa ce promovează tradiția; Aurel Motofelea și povestea curelelor (Domnești); Gheoghe Bodea, tipograful bistrițenilor.

          Rapsozi – Teodora Purja, horitoarea cu noduri (Tezaur Uman Viu, titlu acordat de Ministerul Culturii); Dumitru Ciupa, cântec de caval.

          Bunii noștri – Ani Ana. Povestea izvorului vieții din Lunca Ilvei; Florea Șuteu. Părinții nu i-au învoit, așa că de Rusalii, la „Înstruțatul Boului”, a fugit cu drăguța în lume; Dănilă Iacob despre Maria Tereza pe Valea Someșului (Șanț).

          Arte plastice – Marcel Lupșe – pictor; Victoria Fătu Nalațiu – bibliotecară, pictoriță, poetă, dramaturg.

          Pictură naivă – Maria Trifu (Tiha Bârgăului); Valer Gălan (de pe Valea Sălăuței).

          Diaspora – Ica Tomi, sălăuanca din Madrid: „Noi nu ne putem dezrădăcina. Când plecăm de-acasă, mergem cu toată zestrea noastră.”

          Salutăm această incursiune amplă și bine documentată a etnologului Menuț Maximinian prin cultura tradițională, mai precis, prin obiceiuri, îndemânări, îmbrăcăminte, mod de viață, dar și prin datini, credințe, tradiții etc. De apreciat strădania și meticulozitatea cercetărilor la fața locului și, nu în ultimul rând, de menționat că toate acestea  ne ajută să urmărim structurile și evoluțiile noastre etnologice, antropologice și de istoria culturii noastre. Am schițat doar această incursiune sumară pentru a sublinia vastitatea materialelor etnologice adunate în acest volum; pe de altă parte, țin să remarc profesionalismul autorului (adică omul potrivit la tema potrivită); adaug și câteva argumente esențiale ce-l recomandă: etnolog cu studii la zi, modalități moderne de-a cerceta la fața locului prin hărnicie și mobilitate, omniprezent, prin mijloace specifice avute la îndemână ni le face cunoscute și chiar se zbate pentru autenticitate (e vorba de televiziune, radio, presa locală, scrieri adiacente), dar  și cărți, comunicări de tot felul prin simpozioane etnologice și nu numai.