Încălecând furtunile vieții: Meditația PS Claudiu la Duminica a IX-a după Rusalii
Cele câteva cuvinte pe care Isus le adresează apostolilor și lui Petru sunt esențiale. În primul rând: “îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți”. Cum am putea fi îndrăzneți în fața furtunii și a valurilor ce amenință să ne înghită cu totul? Doar știind că Dumnezeu, stăpânul mării și al valurilor, ne este aproape și ne ocrotește. Când Isus spune “Eu sunt” rostește de fapt numele lui Dumnezeu revelat lui Moise și se identifică în același timp. Ucenicii înțeleg că cel ce vine pe ape înaintea lor este însuși Dumnezeu. De aceea "nu vă temeți" are sens. Petru pare să priceapă primul cuvintele Mântuitorului și prinde curaj. În acest moment Isus îi spune: “vino!”. Ne spune și nouă de atâtea ori. Ne invită să facem astfel încât orice drum să ne poarte pașii înspre El, ținta tuturor căutărilor noastre. Iar atunci când mergem înspre Domnul, bogați de încrederea în cuvintele Lui, valurile și vânturile nu ne mai cuprind, ci rămân la picioarele noastre. Călcăm pe ele ca pe un drum bătut, la fel ca Isus.
Inima noastră, precum inima Maicii Sfinte trebuie să celebreze încontinuu amintirea lucrurilor mari pe care Dumnezeu le-a făcut și le face în viața noastră. Și atunci, la fel ca Ea, împreună cu Ea, vom călca plini de îndrăzneală nu doar valurile, ci și capul celui ce atâtea furtuni de patimi aduce în lume. Iar de picioarele noastre se vor afunda vreodată în apele învolburate ale acestei vieți, nu vă temeți: precum lui Petru, Cel ce are brațele mai lungi decât căderile noastre, ne va întinde mâna și nouă.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 14,22-34.
Citiţi şi:
- CĂLCÂND VALURILE DISPERĂRII. Meditația PS Claudiu la duminica a IX-a după Rusalii
- Pr. Vasile Beni: Numai cu puterea dumnezeiască putem trece marea valurilor vieţii
- Bucuria jocului și a redescoperirii Evangheliei, în tabără, la Vima Mică
- Părintele Vasile Beni: Dumnezeu e la cârma corabiei vieții fiecăruia dintre noi!
- Părintele Vasile Beni: Rugăciunea „Doamne, scapă-mă!” este recunoașterea faptului că omul nu se mai poate salva singur și că are nevoie de mâna lui Dumnezeu
Adaugă comentariu nou