DOLIUL PESTE NOI SE LASA

O veste fulgerătoare a cuprins tot judetul nostru.Doi militari au fost ucişi în teatrul de operaţii din Afganistan, iar altul a fost grav rănit. Ei aparţin Batalionului 812 Infanterie, cea mai titrată unitate în misiuni internaţionale. Militarii batalionului au operat în Angola, Balcani. Irak şi Afganistan şi au o experienţă operaţională îndelungată. Mai mult, nu au avut decât un singur mort în Angola. Au cea mai bună linie de comandă şi de coeziune. Sunt foarte bine instruiţi şi se ştiu proteja. Evaluează corect riscurile, pericolele şi îşi gestionează cu mare abilitate vulnerabilităţile, atât în plan individual, cât şi colectiv. Şi cu toate acestea, moartea cu care convieţuiau, a răpit două vieţi. Până la aflarea numelor victimelor, întregul judeţ era în stare de şoc. Telefoanele sunau necontenit în tot judeţul. Atmosfera era apăsătoare în toate familiile care aveau militari în Afganistan. Din bradul falnic ce simbolizează bărbăţia, curajul, demnitatea şi onoarea judeţului, s-au rupt două rămurele tinere. Două vieţi au fost curmate într-o misiune de luptă în Afganistan. Militarii executau o misiune pe care statul român şi-a asumat-o ca obligaţie în cadrul alianţei. În cadrul alianţei, statul român are avantaje şi obligaţii. Sunt convins că discuţiile se vor purta în jurul întrebării: ce căutăm noi acolo, ca pe vremuri, ce căutam noi peste Nistru, dar fără să ne întrebăm: ce căutam dincolo de Satu -Mare ! În ceasurile când popoarele îşi torc istoria în lupta împotriva terorismului,când securitatea naţională se menţine la flacăra jertfei, poporul român nu poate privi cu braţele încrucişate şi suflet golit, măreţul vârtej al onoarei neamurilor. În aceste zile, gradul de risc al ameninţărilor teroriste a crescut şi s-a extins asupra marilor capitale europene. Militarii bistriţeni sunt în Afganistan ca să ţină departe de familiile noastre această ameninţare hidoasă. Militarii, peste tot în lume, instrumentează deciziile politice şi au un statut special, pentru că, prin ei, statele se exprimă în domeniul securităţii. Acest statut trebuie recunoscut de stat şi in funcţie de gradul de risc, trebuie asigurată protecţia balistică şi protejată viaţa oamenilor.

Este bine că populaţia judeţului este cu gândul la militarii Batalionului 812 Infanterie şi alături de familiile îndoliate. Moralul militarilor a fost zdruncinat, dar situaţia îi obligă să–şi revină. Eu, care îi cunosc foarte bine, am încredere în ei şi vă îndemn să aveţi şi dumneavoastră încredere în puterea lor de a depăşi greul. Au cea mai bună instrucţie, cea mai bună disciplină şi cea mai bună linie de comandă. Militarii care au murit, au fost foarte buni, au avut o instrucţie completă, dar războiul e război şi voinţa lui Dumnezeu nu o putem noi, oamenii, controla. Pentru liniştea familiilor celor din Afganistan, pot spune că nu acolo sunt cele mai mari riscuri, ci în ţară. Acum câţiva ani, când Brigada 81 Mecanizată avea tot două batalioane în teatru de operaţiuni, nu a avut nici un mort în război, dar în ţară au murit, în aceeaşi perioad, opt militari în accidente de circulaţie cu maşinile personale.

Noi, oamenii, ne putem întreba între noi: ce s-a întamplat ?, dar pe Dumnezeu nu-l putem întreba. Dumnezeu va aşeza sufletele sergentului major Marius Sfeches si soldatului Cristian Filip. în rândurile armatei din cer a României, armată care a făcut suprema jertfă pentru ca ţara să trăiască.

Cu sufletul lipit de crucile celor doi eroi, alături de familiile îndoliate, cu gândul la cei rămaşi în teatrele de operaţii şi în ochi cu imaginea celor doi dispăruţi mă întreb, în versurile lui Coşbuc:

Sa-i moară Fulger? poţi sfărma

Şi pe-un voinic ce cuteza

Să-nalţe dreapta lui de fier,

Să prindă fulgerul din cer ?

Cum pier mişeii, dacă pier

Cei buni, asa?

Colonel (r) IOAN GAFTONE