Dumnezeu i-a trimis pe pământ pentru a împărţi lumină şi căldură.

Dascălii nu au aparut întâmplător în această lume. Dumnezeu i-a trimis pe pământ pentru a împărţi lumină şi căldură.

Dascălii adevăraţi nu îşi aleg această profesie pentru a avea un loc de muncă, ori pentru foloase materiale, nici pentru a-şi urmări propriile interese. Aceşti oameni au fost înzestraţi cu har şi au hotărât că menirea lor este aceea de a dărui.

Aparent neînsemnaţi, lipsiţi de acea putere atât de mult râvnită în zilele noastre, continuă să lupte folosind armele ce le sunt la îndemână: mintea şi sufletul.

Mângâierea lor în zilele umbrite de norii ignoranţei, ai aroganţei sunt acele mâini calde care le oferă câte o floare, ori zâmbetul sincer şi curat care apare pe chipul copiilor. În clasă se simt cel mai bine, căci acolo sunt feriţi de răutate şi dispreţ.

Impresia multora că munca lor se rezumă la cele patru-şase ore îi pun în faţa unei situaţii nedrepte pentru că ei ştiu că activitatea de pregătire profesională continuă acasă în faţa cărţilor, sau a calculatorului.

Şi chiar dacă ei ştiu aceste lucruri, cum pot schimba percepţia unora despre rolul lor în comunitate? Nu pot striga în gura mare, pentru că nu le stă în caracter să epateze, nu se pot plânge, pentru că au demnitate, nu pot riposta, pentru că nu le place răzbunarea.

Un lucru este însă cert. Nimeni şi nimic nu-i va face să renunţe, ori să se resemneze, pentru că au la îndemână cele mai importante arme: mintea şi sufletul.

Şi mai presus de toate, sunt conştienţi că trebuie să-şi împlinească menirea, aceea de a forma şi educa oameni adevaraţi….pentru că Dumnezeu i-a trimis pe pământ cu un scop anume, acela de a împărţi lumină şi căldură.

Dedic aceste gânduri colegelor noastre care şi-au îndeplinit această misie: Ana Secoban, Zenovia Ungur, Leontina Burza, Amalia Orban şi Felicia Oanea.