ELEMENTELE NEPIERITOARE ALE POPORULUI NOSTRU

                Tradiţiile şi obiceiurile sunt mijloace prin care oamenii diferiţi ca vârstă, profesie, mentalitate, religie se adună peste veacuri şi fac ca inima lor să bată la unison. Sunt zestrea lăsată de moşii şi strămoşii noştri, care au ştiut să găsească prilejuri de a-şi şlefui comorile adevăratelor valori. Tradiţia reprezintă valoarea inestimabilă pe care părinţii încearcă să o păstreze intactă şi să o dăruiască mai departe cu toată sfinţenia. Putem să o numim chiar şi esenţa unui popor, care de-a lungul veacurilor nu se pierde niciodată.

Clipele acestea sunt unice şi încărcate cu o aulă de poveste, pentru o clipă se face legătura dintre trecut, prezent şi viitor. Tezaurul este păstrat de acele fiinţe sensibile, calde care au o inimă mare, plină de iubire şi de dăruire.

            Lumea din care facem parte este plină de obiceiuri şi tradiţii, ele  au un înţeles profund despre legăturile dintre membrii comunităţii, dar şi dintre aceştia şi natură. Între natură şi om s-a creat o puternică comuniune, reuşind cea dintâi să cânte împlinirile sau eşecurile fiinţei umane, dovedindu-se un adevărat prieten.

Omul iscusit a ajuns să fie un adevărat descoperitor al tainelor ascunse în mijlocul naturii, reuşind să înţeleagă schimbările ce se produc de-a lungul ciclului natural, să interpreteze sunetele animalelor şi să citească semnele de pe cer.

Fiecărui moment important din viaţa sa a vrut să-i dea o anumită valoare. La naşterea unui copil planta un pom ca expresie a bucuriei şi ca rugă ca micul om să fie scăldat toata viaţa lui în strălucirea soarelui. La despărţirea sufletului de trup ca simbol al crucii era tot un pom roditor, ca toţi care urmau să treacă pe acolo să-şi potolească setea şi dorul.

            Nunta era evenimentul la care participa întreaga comuniune ca martoră a iubirii celor doi jurată în faşa altarului. Totul se desfăşura după un tipar bine stabilit de la care nimeni nu îndrăznea să se abată.

Obiceiurile acestea aveau un caracter sincretic tocmai datorită faptului că textul era însoţit de muzică, de dans, de coregrafie, de gestică şi mimică.

Obiceiurile pot fi numite fapte complexe care organizează viaţa omului,

Prof. Ceuşan Camelia, Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Ceuşianu’’ Reghin